Inca un baiat cu timing genial de lansare: French Intifada, fresh de sub tipar. E despre istoria sociala a banlieues franceze, in contextul mai lung al decolonizarii. Fraza cheie: „colapsul brusc, dupa al doilea razboi mondial, al imperiilor coloniale nascute in sec XIX va avea un efect definitoriu asupra sec XXI”.
Noi europenii vorbim si scriem imens despre razboiul II, dar naratiunea decisiva si vie in mintea celor din Africa, Pakistan, India, Orientul Apropiat, etc, e perioada de dupa: razboaiele „mici” si framantarile diplomatico-sociale ale decolonizarii, in anii 50-60. Asta le domina mintea si imaginarul colectiv pana azi.
Intamplator mi-a cazut in mana. Se citeste ca un policier. Teza e ca problema in banlieues nu e atat sociala sau economica (si asta), ci chiar una de razboi identitar explicit impotriva statului modern si societatii franceze – o continuare a razboiului din Algeria. Inainte sa fie radicalizati de islam, baietii din Maghreb si Africa subsahariana se identificau cu rapperii americani si liga engleza de fotbal (predominant Arsenal, ca are cea mai frumoasa traditie huliganica), complet fantezist si distorsionat, fireste, pentru ca nu fusesera vreodata nici in USA nici in UK, pentru ca tot ce e francez le pute, e „corupt”. Prima revolta cu molotoave si ars masini, etc, a fost la Lyon in 1981, imediat dupa ce se alesese Mitterand si stanga era in extaz, anuntand o era noua.
Inca un lucru pe care nu-l realizasem: nivelul de violenta colectiva in aceste zone ale oraselor franceze este socant, dar lumea s-a obisnuit cu el, ca si cu prezenta politiei militarizate. Ceea ce in alte tari ar produce scandal public si ar darama guverne, in Franta a ajuns moneda curenta si stire printre altele, pana cand nu se intampla o mare tragedie ca luna trecuta. Ura si violenta latente, exact ca in Gaza si Teritorii, de unde si titlul cartii, justificat.
Si bineinteles, micul secret: banlieues sunt funciar antisemite, in versiunea clasica a antisemitismului frust al clasei muncitoare, in care evreii, corporatiile si inechitatea sunt totuna. Cum recunoaste unul din putinii ingineri IT care stau acolo, „nici un evreu n-ar putea locui vreodata aici”. Ceea ce e greu de inteles daca frustrarile ar fi doar economice. Dar asta nu e in primul rand lupta de clasa, oricat s-ar da peste cap presa franceza s-o infatiseze asa.
Este mostenirea lunga a decolonizarii si razboaielor aferente, decolonizare care a esuat sa produca o guvernare viabila in loc in lumea araba, esec chiar mai vizibil decat in alte parti de lume. Intifada seculara nu e legata doar de comunitatile musulmane prezente in Europa; daca ne ocupam doar de ele, tratam efectele. Raul pleaca chiar din dinamica politica si discursul public in statele arabe respective, de unde vin eventualii imigranti. Radacina anti-europenismului si anti-americanismului acolo se gaseste, aici ii vedem doar rezultatele. Conflictul imbraca azi haine islamic-rasiste; acum 2-3 decenii imbraca forme socialist-anarhiste. In viitor, cine stie. Culmea e ca unele din aceste state arabe esuate nici macar nu au fost colonii europene, ci parte a Imperiului Otoman, dar pentru aia nu sunt mai putin fundamentalist anti-occidentale.
N-am recomandare mai buna decat ca Hussey a fost facut praf de presa de establishment (adica de stanga), in Franta si in UK. Desi cartea e serioasa, nu de aeroport, omul e academic de stanga, decan al institutului University of London in Paris, iar pentru carte a facut antropologie de teren prin balieues, nu cursuri de political correctness in cafenelele din centru, precum cei care il critica. Vorba lui Al Gore: adevaruri inconfortabile. 15 euro bine cheltuiti, sau 7-8 in varianta kindle, nu stiu exact ca eu n-am