Lucian Boia si contemporanii

Quousque tandem abutere, Lucianus, patientia nostra? Asa strigara in cor istoricii romani din establishment, turbati de gelozie pe succesul de casa al colegului lor Boia, ca si (probabil) pe viteza cu care scoate volumele unul dupa altul. In ciuda chixului cu cartea „De ce e Romania altfel”, unde s-a aruncat la teoretizari de cauzalitate in stiinte sociale si economia dezvoltarii pentru care evident nu e pregatit, deci a rezultat un fel de eseu amatoristic pentru targoveti si dame care citesc Coelho, Boia este probabil cel mai bun autor actual de popularizare istorica.

Era mare lipsa de asa ceva, dupa ce zeci de ani istoria nationala a fost tratata fie ideologizat, fie fenomenal de arid si plicticos. Desigur ca standardele academice nu trebuie sa scada, dar dincolo de cercul mic el expertilor de nisa exista si un public larg care are nevoie de istorie pe intelesul sau: adica una fara note de subsol si argumente incalcite, dar cu toate astea corecta in liniile importante si detaliile relevante. A scrie pentru acest public e o profesie in sine, onorabila si necesara, avand in vedere cum arata manualele de scoala si cu ce ramane in cap poporeanul de rand dupa trecerea prin cele 12 clase (3-4 clisee maxim, din care jumate gresite).

Mai mult, Boia a prins ideea ca poti starni polemici exploatand teme sensibile si evitate, de care altora parca le e teama sa se apropie: cum si-a asimilat Romania minoritatile etnice (aici); istoria dezbaterilor (si fantasmelor culturale) despre schimbarea de clima; iar acum istoria transformarii lui Eminescu in mit national, o poveste fabuloasa de nation-building intarziat la periferia Europei si complexe culturale de care nu doar romanii sufera. Si ce-ti poti dori mai mult pentru a face istoria interesanta, daca nu polemici in spatiul public, reale, aprinse, pe teme relevante?

As zice ca pe aceste teme – istorie issue-oriented – Boia face chiar mai mult decat simpla popularizare. Ca in cartea asta despre Eminescu, unde pe alocuri trage brazda proaspata, in teren virgin. Atata doar sper: la cate pasiuni si ostilitate starneste intre confrati si nationalisti, sa nu sfarseasca precum tizul sau Catilina, impreuna cu ailalti tradatori de neam si cultura care nu inceteaza sa-l incurajeze, dupa cum se vede in afis.

1 comments

Lasă un răspuns

*