Višegrad e unic: un oraş în umbra unei cărţi. Podul de pe Drina, de Ivo Andrić, Nobelul pentru literatură în 1961, despre care scriam deunăzi. Şi, desigur, a podului ca atare, monument UNESCO. Totul în micul târg din Bosnia răsăriteană (adică Republika Srpska) e fie despre podul ca atare, fie despre Andrić, figura tutelară a locului, sârb din Sarajevo care a copilărit aici.
Toate bune şi frumoase, doar că memoria culturală a fost confiscată total de unul din cele mai suprarealiste proiecte existente în Europa: oraşul-butaforie construit de celebrul regizor Emir Kusturica, numit Andrićgrad. Kusturica e la origine bosniac musulman, dar în 2005 s-a botezat ortodox cu numele Nemanja Kusturica şi a devenit activist naţionalist sârb, port-drapel al autorităţilor din Pale şi fan al lui Vladimir Putin, la a cărui inaugurare prezidenţială a fost în 2012.
Pe peninsula istorică din centru, acolo unde râuşorul Rzav se varsă în Drina, regizorul a ridicat după planuri proprii un orăşel de piatră complet inventat, un fel de Disneyland istoric, amestec de clădiri în tradiţie bizantină, otomană, renascentistă şi vieneză. Proiectul a costat 20 milioane euro şi e deţinut 51% de artist şi 49% de Republika Srpska. Se zice că va folosi drept décor la ecranizarea romanului – fireşte – Podul de pe Drina, pe care urmează s-o facă Kusturica. Deşi nu prea e clar cum, că noul cvartal de piatră nu seamănă deloc cu târgul otoman prăfuit din romanul lui Andrić.
Scandalul, în plină desfăşurare, e generat nu doar de fanteziile urbanistice ale regizorului, care vrea să reinventeze o istorie paralelă a Balcanilor
„Toate epocile vor fi reprezentate, inclusiv Renaşterea, de care popoarele din Balcani au fost lipsite din cauza invaziei turce”
sau altor păreri cel puţin originale, cum că toate aceste decoruri real-life le va lăsa moştenire nepotului său Janko
“astfel încât să poată fi crescut într-un mediu îndepărtat de regulile zbuciumate ale lumii capitaliste”.
Dar, în primul rând, de faptul că Andrićgrad e ridicat pe locul unei baze sportive folosită ca centru de detenţie în timpul războiului din anii ’90, unde s-au comis crime şi violuri în masă. Estimările sunt că în Visegrad au fost omorâţi cam 3000 de bosniaci între 1992-95.
Insă Kusturica nu-i omul care să fugă de o controversă: el neagă dimensiunea atrocităţilor petrecute şi a ţinut să inaugureze Andrićgrad pe 28 iunie 2014, la exact 100 de ani de la atentatul din Sarajevo, printr-o ceremonie fastuoasă cu decoruri de operă, Carmina Burana şi în prezenţa prietenului său Milorad Dodik, preşedintele entităţii sârbe.
1 comments