Discutie interesanta azi la Bruxelles despre scandalul FB/Cambridge Analytica si social media in general. Se confirma ce spuneam si ce am avut onoarea sa repet la brux: social media sunt in fond firme de marketing, o industrie veche de sapte decenii (vezi Mad Men), care face bani din advertising (inclusiv politic), targeting si comercializarea listelor de clienti. Asta e modelul lor de business, nu s-a schimbat.
Intrebarea azi e daca exista suficiente argumente de public policy pentru a o reglementa, iar argumentele trebuie sa fie tot cele clasice: market failures de un fel sau altul (comportament de monopol, asimetrii, bunuri publice, externalitati, etc). In sens tehnic, nu metaforic, cum le trateaza uneori poetii cetatii si kommentariatul.
Exista asemenea argumente solide? Fie pentru o reglementare hard (nationalizare date), fie una soft (ca la utilitati, cu plafonarea profitului la cost+15%)? Ori nu exista argumente plauzibile? Inca nu e clar, dar discutia trebuie dusa. Teoria microeconomica nu s-a modificat, doar au aparut tehnologii noi care impun refacerea calculului, ca in telefonie cand s-a inventat tel mobil, in TV cand s-a trecut pe cablu, etc, dar asta nu justifica limbajul confuz si misticismul tehno in care cad consultantii si comentatorii (si pro si contra FB).
E multa hiper-ventilatie in povestea asta cu Cambridge Analytica, FB si psihologul rus, cum se intampla cand ai un subiect cool (internet, AI, etc), potential de paranoia si conspirativita (iluminatii ne fura identitatile si ne manipuleaza mintile), plus mass media democratica, adica excitabila. Fiecare trage de par explicatii incotro il duce capul: unii zic sa iesim de pe social media, sa ne ardem pasapoartele si cartile de credit, ori sa nationalizam FB, altii cheama la lupta de clasa contra corporatiilor, etc.
Exagerarile mi se par o reactie luddita, cumva previzibila, la discursul la fel de exagerat al firmelor si consultantilor data mining & AI, care si-au construit reputatii si capitalizare bursiera enorma pe baza unor promisiuni aiuristice. Iar in consultanta politica, vanzand descantece voodoo si ulei de sarpe unor politicieni vag alfabetizati.
Bre, e un mare bubble, multa vrajeala; imparatul e cam gol, sau cel mult in desuuri. Alegerile nu se castiga in online (nici Obama, nici Trump), manipularea oamenilor doar cu internetu’ nu-i asa simplu de facut iar Artificial Intelligence (AI) mai are mult pana departe. Ati vazut ce rateuri penibile da cand suspenda conturi pe baza de cuvinte cheie, pentru ca nu-i in stare sa discearna contextul simplu al unui paragraf scris – desi sunt vreo 3-4 ani de cand vinde pe bani grei gogosi analitice clientilor din publicitate, pretinzand ca o poate face (ba chiar mai mult: ca intelege conversatii si „sentimentele” din discutie).
Pe contul meu, singurul impact pe care l-am observat vreodata e ca la o saptamana dupa ce m-am intors din Albania, unde postasem poze pe care am scris Tirana, mi-a varat in ochi niste anunturi cu hoteluri in Tirana – chestie pe care o poti numi artificiala, dar in nici un caz inteligenta. Iar cele vreo doua suspendari le-am luat pentru chestii vechi in care faceam misto de propaganda cvasi-nazista a PSD in campanie, iar proasta de AI a interpretat ca sunt eu nazist. Tipic. Au scule rudimentare si putere enorma de calcul, adica fac bombardament-covor, dar nimic inteligent.
Vreti privacy? Foarte bine: nu mai introduceti data nasterii si adresa, nu mai postati chestii sensibile si personale si atunci nu le vor afla niciodata, indiferent cata gargara tehno cu Big Brother fac pe la conferinte. Jurnalisti si comentatori care pricep doar pe sfert ce se intampla dar trebuie sa scrie zilnic ceva, au construit scenarii SF hiperbolizante si roze despre perspectivele data mining – iar mai nou, cand s-a schimbat starea de spirit, au virat-o in scenarii hiperbolizante si negre. Firmele de social media sunt firme de marketing, asta e modelul lor de business, vand reclama si liste de clienti; nimic esentialmente nou, deci nu va mai panicati atata ca la o mare descoperire.
Discutia despre privacy online si proprietatea datelor generate de utilizatori are sens si trebuie dusa, insa calm, rational si fara sa luam de bune vrajelile unora care ieri sufereau de Artificial Excitement (AE), iar azi au cazut in Artificial Panic (AP).