Misticisme de sezon: catedrala mantuirii neamului din Erevan, terminata in 2001, cand se implineau 1700 ani de la crestinarea armenilor. Deci anul 301, da? Adica inainte de convertirea lui Constantin, de unde si ideea locala ca ei ar fi primul neam crestin, inaintea Romei si Bizantului.
Ca atare, incinta are fix 1700 de locuri. Nimeni n-a stiut sa-mi spuna cat a costat dar se banuie mari contributii din dispora armeneasca, o chestie vizibila in multe locuri si cladiri publice din Erevan, ce contrasteaza vadit prin amploare si bun gust cu societatea mai curand saracuta si prapadita in care sunt implantate (ultima poza).
Si adevaru-i ca e mult de mantuit la neamul armenesc: cu exceptia evreilor, mai rar popor care sa fi trecut prin atatea migratii si maceluri. Practic, desi e neam antic, tara s-a mutat de colo-colo pe distante de sute de kilometri de-a lungul timpului. In vremea cruciadelor a fost chiar regat independent la Mediterana, in Cilicia (azi golful turcesc Aden, numit de greci Alexandretta si de armeni, fireste, golful Armenesc), fara legatura cu teritoriul micii republici de azi, care era atunci sub persani. De perioada aia aduce aminte berea locala Kilikia, altfel nu grozava.
Ma tot uit si cred ca imi place interpretarea asta modernista a catedralei, are un aer spatios si placut inauntru, functional si cu acustica excelenta. Si imi place mult dozarea naturala a luminii, in mod clar studiata si modelata deliberat.
Slujbele armenesti aduc mai mult cu cele catolice in sonoritate si ritual, desi biserica e rasariteana. Au avut si ei aceste dezbateri aprinse despre stil si scara: cum sa faci o catedrala monumentala, de mare volum, dar care sa pastreze totusi specificul si intimitatea crestinismului rasaritean. Cumva, mi se pare ca au scos-o la capat mai bine decat altii pe care ii stiu eu. Catedrala a fost gata in doar 4 ani (1997-2001) dar inca mai e de lucru la platformele exterioare si alei, cam pe acolo s-au terminat banii pesemne.