Din ciclul, eu vara nu dorm: zburam catre Marele Nord, catre lumina zilei de vara fara sfarsit.
Asa se vede noaptea polara la solstitiu la ceasurile 2am. Si asa se vede Helsinki la ora 3 noaptea, cu strazi ca ziua, doar ca pustii.
Mergem la Savonlinna, in regiunea South Savo. E un orasel finlandez tipic, intre ape, mare cat Caracalul; in rest, numai deosebiri. Milioane de lacuri si canale, asta e tara, chiar asa cum ne invatau la geografie. Castelul de sec XV, St Olaf, a fost miza unor lupte indelungate intre suedezi si rusi, trecand dintr-o mana in alta. Aici vazut din croaziera cu bufet (inevitabil, suedez) si se zica ca ar fi cea mai nordica fortareata medievala din lume ramasa in picioare.
Sub corturile dintre ziduri are loc chiar zilele astea Festivalul de Opera (ma rog, e si Vaduva vesela in program, dar restul pare sa fie ok). Oricum, festivalul se tine anual din 1912 incoace, fiind initiat de Aino Ackté, o mare soprana patrioata, ca manifestare anti-rusa, ceea ce da o anume perspectiva lucrurilor. Daca aveti drum prin zona bagati capul, e mai ieftin decat restul Finlandei, care altfel este fireste o tara extrem de scumpa.
Mai vedem niste sere mari cat stadionul de fotbal unde se face salata tot anul, sub ingrijirea atenta a cateva duzini de imigranti (asiatici). Fiecare fir creste intr-un ghivecel cat un capac de spray iar cand e numai bun de mare, se ambaleaza lux in celofan de flori si se trimite cu tot cu ghivecelul in supermarket, ceea ce scuteste munca de cules si permite automatizare.
Costa 9.99 euro firul. De unde se vede ca daca ai bani gramada, poti face si campionat de fotbal in Quatar, si salata in scandinavia.
