Am citit prin cartea de barfulite a Adrianei Saftoiu. Ii zic asa deoarece cautam explicatia plecarii sotului de la SIE, sau ceva lumina in povestea cu Hayssam, sau alte episoade concrete care ma interesau, pe relatia cu UE, cu guvernul, cu presa straina, etc, explicatii institutionale din care sa si invatam ceva, nu impresii de budoar, desi unele pot fi corect redate, numai ca noi din afara n-avem cum sti care sunt si care nu.
Surpriza mare a fost insa ca o persoana privita ca intelectuala comunicarii si consultantei politice romanesti are doua referinte bibliografice insistente (si doar astea): Gustave le Bon cu o carte de acum 100 de ani; si un belgian obscur, sexolog cu volume de psihologie pop. Pe astea se construieste teoria de leadership, atata cata e, folosita ca sa explice apoi fapte (lasa ca apoi multe chiar contrazic vadit teoria).
Ma rog, fiind memorii subiective, notele biblio puteau lipsi de tot, ca si teoretizarile caznite, nu le-ar fi simtit nimeni lipsa. Insa daca insisti le pui, te cam dai de gol ca bate vantul prin lecturi in ultimii 20 de ani. Stam prost, tovarasi, se anche tu, Adriana…
Ce trece in Romania drept analiza politica
