Cimpanzeii fac politica, chiar una complexa. Asa au stabilit studiile etologilor, sintetizate in Freedman, Strategy: a History (Oxford Univ Press), 2013. Best of the best. Asta inseamna capacitate selectata genetic de a avea viata complexa in/intre grupuri, bazata nu doar pe forta brutra, dar si pe cooperare, construire de aliante pentru erodarea puterii unui lider dominant; capacitate de intelegere a intereselor celorlalti; capacitate de disimulare, reciprocitate, razbunare; aplicare strategica si masurata a violentei, in functie de context; auto-limitarea in conflict pentru a lasa loc de aliante ulterioare, etc.
Ce nu s-a gasit la cimpanzei, pe de alta parte, este analiza rationala, cauza-efect; intelegerea naturii benefice a schimburilor si cooperarii institutionalizate; discermanant in ce priveste fenomenele multi-cauzale; capacitate de a de-personaliza jocul social si de a-i intelege regularitatile. Aviz deci sofisticatilor care practica nobila arta a politicii sau se perfectioneaza in „consilierea politica” si „studiul complexitatii comportamentului uman”. E un mesaj din partea noastra, a celor care practicam stiinta mult mai simplista, reductionista a policy analysis, vazuta ca o ruda mai saraca si plicticoasa e primei. Asta ca sa stim fiecare unde stam, pe scara evolutiei.