Clasa muncitoare nu mai merge în rai. O carte despre “white trash” în SUA şi votul pentru Trump

Cartea momentului, de departe: recenzii saptămâna asta în Economist, FT, etc, discuţii la talk shows.

Autorul, crescut în mediul sărac şi violent al “clanurilor” clasei muncitoare albe din Virginia de Vest (termenul lui) – “singurul grup pe care e ok politic să-l dispreţuieşti în public fără să pari rasist, xenofob, homofob, etc” – explică de ce oamenii ăştia n-au găsit altă exprimare publică decât votul pentru Trump.

Pentru că ei urăsc elitele cu aceeaşi intensitate cu care elitele, toate, îi dispreţuiesc pe ei. Asta e o luptă de clasă reală, nu inventată. Doar că e una inconfortabilă, afară din clişee: nu intră nici în calapoadele conservatorilor, care sunt pro-business şi nu încurajează cultura drogurilor, violenţei şi asistenţei sociale din fostele zone muncitoreşti din Apalaşi, lovite de nenumărate tranziţii şi restructurări.

Dar nici în ale socialiştilor, vechi sau postmoderni, pentru că oamenii ăştia sunt duri, patrioţi, xenofobi cu candoarea ignorantului needucat, se înrolează bucuros în armată şi votează pentru portul de arme, între altele. Marxiştii vechi şi hipsterii pe stil nou au oroare de aceşti ţărănoi violenţi – the Hillbillies.

Autorul e un Hillbillie care cu şansă a reuşit să iasă din cercul vicios al sărăciei auto-marginalizante şi arată unde greşesc şi conservatorii, care glorifica abstract idealul american, şi socialiştii (aka liberali, în SUA), care dau mereu vina pe mediu şi structura socială, ca şi când oamenii înşişi n-ar avea nici o răspundere pentru alegerile din viaţa lor.

E o dezbatere mult dincolo de ce se practică la noi. Cartea e scoasă în iunie, recenzia din Economist mai jos, iar separat un interviu cu autorul.
http://www.economist.com/…/21704774-why-donald-trump-speaks…
http://www.theamericanconservative.com/…/trump-us-politics…/

Pasaje din carte aici: https://www.amazon.com/Hillbilly-Elegy-Memoir-Family-Culture/dp/0062300547 

Si niste perle ce vor suna a fluierat în biserică pentru mulţi

The odd thing is, the deeper I get into elite culture, the more I see value in this reverse snobbery.  IIt’s the great privilege of my life that I’m deep enough into the American elite that I can indulge a little anti-elitism. Like I said, it keeps you grounded, if nothing else! But it would have been incredibly destructive to indulge too much of it when I was 18.

(Socialists) see school problems as the consequence of too little money (despite the fact that the per pupil spend in many districts is quite high), and ignore that, as a teacher from my hometown once told me, “They want us to be shepherds to these kids, but they ignore that many of them are raised by wolves”

I think that’s the only way to have this conversation and to make the necessary changes: sympathy and honesty.  It’s not easy, especially in our politically polarized world, to recognize both the structural and the cultural barriers that so many poor kids face.  But I think that if you don’t recognize both, you risk being heartless or condescending, and often both.  

The other big problem I have with Trump is that he has dragged down our entire political conversation.  It’s not just that he inflames the tribalism of the Right; it’s that he encourages the worst impulses of the Left.  In the past few weeks, I’ve heard from so many of my elite friends some version of, “Trump is the racist leader all of these racist white people deserve.” These comments almost always come from white progressives who know literally zero culturally working class Americans.  And I’m always left thinking: if this is the quality of thought of a Harvard Law graduate, then our society is truly doomed.  In a world of Trump, we’ve abandoned the pretense of persuasion.  The November election strikes me as little more than a referendum on whose tribe is bigger.