Lăsând glumele deoparte, nu e nimic subversiv în revendicările identitare ale UDMR. Doar că, lipindu-se de strategia personală a lui Dragnea, partidul riscă să compromită agenda comunitară mai mult decât oricând în trecut, şi anume exact în faţa societăţii cosmopolite şi pro-europene, aliatul lor natural.
Da, politica e cu negocieri şi tranzacţii, iar ca minoritate îţi promovezi interesele când prinzi momentul. Doar că e o limită dincolo de care costurile sunt mai mari decat beneficiile iar riscul reputaţional e imens. Nu pentru Kelemen &co, despre ei n-avem iluzii, ci pentru agenda de deschidere şi toleranţă ca atare. Nu poţi să faci civism european cu mafia.
Miza imediata, evident, e Clujul, unde maghiarii sunt sub 20% dar peste 10%. Si unde în ciuda orgoliului europenist local, au trebuit ani de procese penibile ca să se pună nişte amărâte de plăcuţe multiligve, într-un oraş în care amprenta secolelor de cultură maghiară e de neşters. S-a găsit în final soluţia bombastica din poză, de care probabil nişte creiere încinse prin Cluj sunt foarte mândre: să-i “diluăm” pe unguri cu o romanitate exaltată si ridicolă a la Ceaşcă.