Nu poţi să faci reforma Ucrainei fără cazaci, nu? Din păcate: sunt buni la cârciumă şi în scrierile romantice ale lui Tolstoi, dar în realitate oamenii ăştia au fost totdeauna o mare pacoste pentru cine a avut de a face cu ei. Nu doar în războaie, unde au fost mai mult exotici decât eficienţi, preferând rolul de paramilitari care hărţuiesc populaţia civilă. Dar chiar pentru cine a trebuit să-i guverneze.
Şi alte bizarerii la Kiev: oribila clădire a universităţii Taras Şevcenko, clasicism cu coloane ionice vopsit în roşu ca sângele. Dacă nu mi s-ar fi spus că aşa a fost dintotdeauna, aş fi crezut că e un comentariu cultural pe marginea descoperirilor mai noi care arată că grecii îşi vopseau statuile de marmură şi templele în culori la fel de vii şi vesele, total kitsch.
In plus, pentru prima oara văd o conferinţă internaţională ţinută într-un shopping mall deschis, dar complet lipsit de clienţi. Doar cu agenţi de pază şi chestii enorm de scumpe, evident. Tot ce nu e în centrul istoric sau vilă de oligarh pitită printre pomi, e fie complex de blocuri sovietice, fie complex de blocuri recente, incă şi mai sinistre. Multe par goale şi de vânzare, deci poate-i de vină bula imobiliară pentru aceste suburbii-fantomă. Dar în multe locuri se construieşte în continuare, deci nu poate fi doar asta.