Si de ziua copilului la Odessa: Momorialul 12 Scaune (Ilf si Petrov), mi-a placut cel mai mult, dar nu sta o secunda neocupat.
In rest, serbare pe pietonala Deribasivska. Celebrele trepte Potemkin, cu portul si gara la capat, unde nu s-a intamplat de fapt nimic decat in filmul lui Eisenstein. Si fete paramilitare la parada, cu niste pompoane ridicole, duc mai departe mistica prafuita a marinei militare.
Un oras fascinant, cosmopolit, fosta „Marsilie a Orientului”, mai interesant decat Constanta: spalatura pe creier sovietica si proasta administrare din Ucraina de azi nu i-au putut sterge straturile suprapuse de sofisticare. Si unde ca roman nu te poti duce fara o strangere de inima pentru marea rusine nationala a anului 1941, probabil cea mai oribila crima de razboi a armatei romane ever.
