Nu era suficientă bizareria lingvistică „mai calitativ(e)„, pe care o bănui regionalism de influenţă slavă, fiindcă o auzi des în Moldova, deşi am dat peste ea transpusă de aceiaşi oameni în engleză (more qualitative). M-a izbit cel mai recent într-un eveniment cu eminenţi jurişti.
Dar azi dimineaţă am auzit prima oară la ştiri (de Bucureşti) ca ploile vor fi „mai cantitative„(!).
Îi drept ca uzul face limba iar ideea de versiune standard e uşor depaşită în sociolingvistica modernă, care acceptă mai multă variabilitate, deci peste ani s-ar putea să nu ne mai mirăm la aceste fapte îndrăzneţe de limbă.
Dar pe moment ultima intră direct în topul de stângăcii la care mă tăvălesc pe jos de râs, alături de hiper-corectitudinea „drept pentru care” şi preţiozitatea ridicolă copiată de jurişti din franceză „pe cale de consecinţă„, care sună la fel de bizar şi pompos în original.
De asemenea “se face vorbire”: altă preţiozitate avocăţească cu rol pesemne să te arate mai inteligent decât eşti şi să-ţi salte tariful la client, deci preluată iute de comentatorii de presă.
Una sunt regionalismele expresive şi intrate în uz, neologismele creative sau limba colorată a străzii; şi alta bombasticismele unor profesii care vorbesc stângaci şi sfertodoct, dar solemn, precum coana Chiriţa.