Cea mai inteligentă carte de anul ăsta, de departe. Sunt multi oameni destepţi, dar nu înţeleg cum poate cineva să stăpâneasca lejer si cu umor atatea chestii complicate si diferite, un puzzle uluitor. O analiza profunda si serioasa pe cele vreo 50 de limbi europene de azi – plus cateva ne-europene, plus limbajul gestual al surdo-mutilor.
Astia ca mine, care invata greu, uita repede, abia bajbaie in vreo 2-3 limbi (toate indo-europene) si au impresia ca rusa e o limba grea, nici nu viseaza cat de diverse si stranii, ca de pe alta planeta, pot fi limbile altora. Trebuie o luare de contact cu marea alteritate ca sa realizezi asemanarile din familie. Pentru principiul ergativ al limbii basce (non-indoeuropeana, o ciudatenie) am facut schema cu creionul pe hartie, ca la logica formala, si tot nu-s sigur ca l-am priceput (e drept ca ma ciupea simultan si tigrul de platan).
Ce nu ne-au invatat la scoala: limbile balcanice din grupuri diferite (bulgara, albaneza, sarbo-croata, romana) au dezvoltat structuri comune pe care nu le au rudele lor slave sau romanice, de exemplu. Nu imprumuturi de cuvinte, aia e usor, ci structuri gramaticale profunde precum punerea articolului la urma cuvantului (probabil, dupa model albanez) sau folosirea rara a verbului la infinitiv (trebuie sa facem – nu trebuie a face, cum ar zice ceilalti romanici).
Sau uzul extins al „schwa”, adica vocala „ă”, element de baza in romana, bulgara, albaneza, etc. Tot asa imi explic paradoxul ca auzi la Chisinau unele expresii mai aproape de cele romanice decat la Bucuresti: probabil sub influenta rusa, limba modificata ea insasi masiv in perioada moderna de impactul cu franceza.
Plus alte detalii misto despre aventura diverselor cuvinte de origine latina. Plus detaliul de radio Erevan ca Chiril si Metodiu ar fi inventat alfabetul chirilic undeva in Macedonia – cu precizarile ca erau de fapt greci din Salonic (ii chema Constantin si Mihail) si n-au inventat nimic ci au tradus Biblia pentru slavi in alfabetul glagolitic, care si acela exista inainte de ei, iar asta se intampla in Moravia, deci undeva pe teritoriul Cehiei de azi.
Alfabetul chirilic l-au inventat elevii lor bulgari la scoala de la Preslav (in Dobrogea de sud) un excelent centru de cultura de care a apartinut ulterior si Valahia (ca de aia am scris slavoneste pana in sex XIX) si care a fost distrus de atacurile combinate ale bizantinilor si rusilor cnezului Sviatoslav (pe vremea aia inca pagani, nu se crestinasera).
Sau de ce finlandeza nu are verbul „a avea”. De maghiara nu va mai zic, o gramada de funny facts de care insisi maghiarii nu stiu, las asta ca teaser. So, it’s not just us with the fake news, you know 🙂
E mai complicat, dar oricum e interesant. Și la școală (Sava, 1961) ni s-a spus că româna are elemente de „balcanism” lingvistic, carvazzică limbile balcanice au trăsături comune, în ciuda originilor lor diverse.(În lingvistica comparată asta se numește „Sprachbund” – uniune de limbi). Și în listă lipsește o limbă importantă: neo-greaca. Articolul enclitic este un element important al „balcanismului”. Bulgarii și frații lor macedoneni au și ei articol hotărât enclitic și folosesc și ei conjunctivul în loc de infinitiv. Și românii la fel, dar nici restul slavilor și nici restul neo-romanilor nu. Și bulgarii și-au pierdut terminațiile morfologice, fără de care celelalte limbi slave nu s-ar descurca…
Chiril și Metodiu nu erau greci, n-ar fi știut limba în care au fost angajați să traducă biblia… Salonica a fost până la tristul al 2. război balcanic (1913), un oraș multi-etnic, mulți dintre locuitori erau slavi. Ca și cei doi călugări misionari din sec. IX. (tot ei au inventat alfabetul glagolitic, bazat pe cel grecesc cu litere adiționale necesare pronunției sunetelor slave, care nu existau nici în latină nici în greacă). Misiunea bizantină a celor doi frați în Marea Moravie s-a terminat prost, pt că cneazul lor protector, Rastislav, a murit și urmașul i-a preferat pe catolicii trimiși de Carol cel Mare (Charlemagne). (Slavii au format cuvântul „rege” din numele acestui Mare Carol. Pe care românii l-au preluat sub forma de ”crai”).
Bineînțeles că toate limbile împrumută cu toptanul de la vecini. Și românii nu fac excepție. Ca și baza neo-romană, cuvintele împrumutate de la slavi, unguri, turci, greci, nemți, și albanezi sunt esențiale și expresive. Fără ele românul nu s-a înțelege cu românul.
O să mă uit la cartea cu pricina. Mi se pare interesantă. Mai am mult de învățat.
Este un nonsens in sustinerile istoriografiei maghiare : daca romanii se gasesc la sudul Dunarii, in patria comuna albano-romana pina in sec. XIII, cum se afirma in textele citate, de la cine ar fi putut cuceri Transilvania? Este o contradictie in termeni a istoriografiei maghiare. Sint, ni se pare, singurii razboinici care au cucerit un teritoriu pustiu . Dar cand au facut aceasta treaba istorica tot nu vor putea spune si nu vor putea prezenta vreun document.