Iţi place sau nu Mălin Bot – e irelevant pentru cum judeci noua specie de “jurnalism cetăţenesc”, apărut după ce internetul şi reţelele sociale au măcelărit mass media tradiţionale. Doar naivii puteau crede că, din momentul când exprimarea s-a democratizat iar costul transmiterii în public a opiniilor s-a redus la zero, va urma o dezbatere ponderată, cu argumente, a temelor cruciale din societate, la care să ia parte norodul în mod chibzuit şi egal. Revoluţia twitter e o utopie.
Jurnalismul civic e peste tot în lume ca democraţia tânără: haotic, iraţional, tendenţios, colorat, dominat de personalităţi stridente şi lipsite de inhibiţii, plin de parti-pris şi manipulări (uneori neintenţionate, bazate pe indignare neinformată), câteodată eroic, câteodată penibil.
Imi pare rău dacă v-aţi aşteptat la altceva, dar Mălin Bot e regula, nu excepţia în lumea nouă care începe. Şi spun asta ca unul vopsit maro chiar de Bot ca parte din conspiraţia sorosistă, în celebrele campanii ale EvZ &B1 contra Roşia Montană din 2012, patronate de Udrea & Andronic. Deci n-am iluzii privind oamenii ca atare.
Atâta doar: nu trebuie să abandonăm spaţiul libertăţii şi să scuzăm reacţia disproporţionată a autorităţilor după cum ne place sau nu Mălin Bot, sau după cum bănuim noi că ar fi el instrumentat de SRI sau SIE. E plină ţara de experţi în genul ăsta de speculaţii cu statul paralel, de la profesorii planetari de democraţie mânaţi de umori, la micii frustraţi locali cu master în relativizare şi porniri anarhiste (dar ce să vezi, doar contra ideilor pro-occidentale), sau politicienii promovaţi pe reţeaua Sputnik. Ca şi când exhibiţionismul online s-a inventat doar cu sponsorizarea SRI, fără ea n-ar exista.
De aia zic: ce conteaza e de partea cui e dreptatea procedurală în episodul respectiv şi care-i miza poveştii pentru viitorul exprimării publice în România, nu persoana Mălin Bot