Dimineata in Erevan, trecem prin masina timpului.
Apropo, am aratat ieri unor prieteni armeni pozele din postul precedent, alea cu artefactele Putin din aeroportul Moscova, iar concluzia lor a fost bizara: omule, ai o obsesie cu Putin. Eu am, adica … Asa e viata, o chestie de perspectiva. Din perspectiva locului unde e Armenia pe harta, probabil ca Putin nu e cel mai rau lucru care li se poate intampla, intr-adevar.
Dar sa revenim la masini: in Erevan poti gasi piese realmente vintage din colectia socialista, unele in functiune. Volga si Pobeda, fireste, tehnologia anilor ’40, copiate de sovietici dupa americani; dragutele camioane ZIL 30 cu diversele versiuni modificate dupa 1970, omniprezente inca din Moldova si pana in Asia Centrala; sau autobuze cu design hotarat ’50s, cred ca unguresti sau cehoslovace, care merg pe trasee. Mai nou, Renault Logan sunt foarte populare si – mi se spune – robuste, principala incercare pentru o masina aici fiind nu neaparat drumurile (si aia) dar in special calitatea combustibilului. Putine rezista. Loganul nostru, sub sigla Renault, nu Dacia, e facut la Moscova in fosta uzina Moskvitch pentru toate tarile foste URSS.
Volga cu inscriptia „джентельмены удачи” la numar este un obiect cultural parcat in centrul orasului, langa hotel Paris. E o referinta directa la comedia-policier cu acelasi nume din 1971, un cult-movie sovietic cu baieti rai si aventuristi (atata cat permitea regimul Brejnev, inca nemumificat pe vremea aia), care s-ar traduce barbar prin Gentlemen-ii baftei, sau asa ceva. Baietii respectivi sunt chiar in masina, manechine, de unde rezulta ca intreaga chestie trebuie sa functioneze ca un puternic throwback pentru cine are referintele culturale potrivite. O prietena crescuta in URSS spune ca alături de „Ironia sortii” si „Garajul”, e un film esențial pentru înțelegerea mentalului colectiv (post)sovietic. „Ironia sortii” este tradus si ca „Sauna blues” in engleza si zice ca ar fi inca de vazut asa, la o hangover party post-revelion ceva mai edgy.
In fine, ati mers vreodata cu o masina chinezeasca? Raportez ca am intrat in clubul select al celor care au facut-o: acest taxi care m-a dus de la Erevan la Etchmiadzin si (cu greu) indarat. Parea nou si ok, spre deosibire de sofer, si se chema BYD. La dus a fost ok, la intors a tremurat si s-a oprit de doua ori. E drept insa, cauze pot fi multe, de la stilul de sofat al omului, mic si rau, pana la calitatea carburantului. In fond, nu tot asa se zicea si de masinile japoneze in anii ’60? Sau de alea coreene in anii ’80?
