Ortodoxia, teren fertil pentru comunism?

Intr-un paper de cercetare WB publicat luna asta, evident ca să bage băţul prin gard şi să facă valuri, Djankov şi colaboratoarea lui lansează câteva torpile: pe datele World Value Survey ei constată că ortodocşii sunt mai nefericiţi, mai lipsiţi de spirit comunitar şi mai dedaţi puseelor de invidie socială decât protestanţii, catolicii sau ateii.

De asemenea, sunt mai etatişti şi stângişti în opţiunile de politică economică, preferă joburile sigure şi dacă se poate, la stat. Şi mai provocator: ortodoxia ar fi fost un teren natural pentru proliferarea comunismului (citând si pe Berdiaev care spunea chiar că succesiunea e firească).

Desigur, o să sară de fund în sus publicul din România, din care 95% oricum nu înţelege ce e ăla un paper de cercetare, cu calităţile şi limitele lui, deci se va arunca în comentarii provinciale de berărie. Limitări există: de exemplu, autorii nu dau analize defalcate pe ţări, dar Grecia e amintită pasager ca “excepţie”; atunci nu cumva datele agregate trădează mai curând un “efect URSS” decât unul al ortodoxiei, pentru că populaţia ortodoxă e dominată de state foste în URSS – şi în primul rând de ruşi? Cu alte cuvinte: ce rămâne din corelaţii dacă scoatem din socoteală pe ruşi, beloruşi, ucraineni, şamd? Nu ştim.

In tot cazul, acest paper provocator, începând cu titlul, merită citit în întregime, fie şi pentru sinteza – rece, factuală şi corectă – a relaţiilor dintre politic şi biserică în ortodoxie. E un prilej bun de dezbatere şi o adăugire indispensabilă la bibliografia teoriei weberiene.