Iridenta Zelea Codreanu, sora liderului legionar (cealaltă soră se numea Rhea Silvia – my god, Codreanu ăl bătrân era subtil ca o bazooka) a supravieţuit atât fratelui ei, cât şi soţului, Ion Moţa, tot o celebritate a Legiunii. In poza de mai sus apar amândoi soţii Moţa. Mai târziu Iridenta s-a declarat mândră că regimul comunist a realizat o Românie puternică, respectată în lume, modernizată și industrializată.
Atâta doar e păcat, zicea ea, că ăştia de la putere sunt comuniști și nu creștini credincioși. O dovadă a unităţii în cuget şi simţiri comunist-fasciste în România, filon de gândire încă puternic şi azi în diverse părţi ale establishmentului anti-occidental, după cum ştiţi. E una din tezele cărţii recent lansate, o biografie a lui Corneliu Zelea Codreanu, a istoricului Oliver Jens Schmitt.
O alta perlă naţională a fost Veturia Goga, nevasta poet-premierului antisemit, om de contact al celui de-al III-lea Reich. In ajunul diktatului de la Viena, grija ei era sa lobeze la Berlin ca satul Ciucea (CJ) unde avea conacul sa fie totuşi lăsat în partea românească, iar în schimb să fie cedat alt sat, din altă parte. Nu i-a reuşit în 1940, dar mai târziu, da: după război Veturia s-a înscris la comunişti, ca o bună naţional-antisemită ce era, şi a reuşit să-şi păstreze “castelul Goga” din Ciucea.
Cam aşa a fost elita bombastic-patrioată. Slavă domnului că n-a fost cazul să fie testaţi de realitate răposatul Vadim şi turma sa de acoliţi, securişti bătrâni sau şmecheraşi tineri precum Olguţa, de care n-ai loc pe la defilări cu drapele. Că iar am fi văzut eroism şi leadership ca la Turtucaia şi cedarea Basarabiei în 1940: erau primii care fugeau sau negociau cu inamicul aranjamente personale.
