Podul din Lovech, un arhitect misterios şi un paşă reformist

Nu e Ponte Vecchio. In micul oraş Lovech, între Dunăre şi munţii Haemus (Balcani, Stara Planina – adică munţii cei bătrâni) se află singurul pod acoperit din Balcani. Exceptând, desigur, podul Galata din Istanbul.

Adăposteşte 64 de prăvălii şi a fost construit în 1874 de cel mai faimos arhitect din perioada “renaşterii culturale bulgare”, Nikola Fichev, mai cunoscut drept Kolyu Ficeto, un orfan autodidact născut lângă Gabrovo (adică locul de unde au venit gabrovenii din Centrul vechi) şi care vorbea sârbă, turcă, greacă şi română. Se ştiu puţine despre viaţa lui şi există un zvon că ar fi avut şi ascendenţă vlahă, ceea ce nu-i exclus în zona Târnovo-Gabrovo (despre ea şi vlahi povesteam săptămâna trecută aici). In cartea ei despre machedoni, Irina Nicolau îl revendică sub numele turcizat Nicola Ficeoglu.

Ficeto a fost arhitectul la modă al noii burghezii bulgare din zona Târnovo (prima capitală a ţării după independenţă) şi, anterior, preferatul reformistului Midhat Paşa, guvernatorul raialei Dunării cu capitala la Rusciuk (Ruse), cel care a umplut nordul Bulgariei de drumuri, poduri şi şcoli. Ai lui îl numeau Ghiaur Paşa pentru modul legalist şi corect în care îi trata pe creştini; de fapt era acuzat de discriminare pozitivă.

Am spus în altă parte povestea altui pod celebru din regiune construit de Ficeto la comanda lui Mihdat Paşa: cel din Byala. Se zice că atunci când trupele ruse au vrut să traverseze râul în timpul războiului din 1877-78, Ficeto a garantat generalului că va rezista, deoarece “ştiam că o dată şi o dată veţi veni, aşa că l-am proiectat să ţină cele mai mari tunuri ale voastre, pe care le-am măsurat în port la Odesa”. Apocrif, fireşte.

In fortăreaţa medievală Hysaria de deasupra oraşului (Isarlîk-ul lui Ion Barbu?) s-a semnat la 1187 tratatul cu bizantinii prin care se recunoştea succesul revoltei şi apariţia celui de-al II-lea Ţarat Bulgar – sau Vlaho-Bulgar? Vezi celebra dispută pe etnia Asăneştilor aici.

Ca şi la Plevenul (Plevna) învecinat, la Lovech s-au dus lupte grele în 1877. Distrugerile războiului au trimis populaţia în bejenie iar o parte s-a refugiat peste Dunăre, în Muntenia, întemeind sate de bulgari care există şi azi.

Lasă un răspuns

*