Zilele astea port pe haina un macusor de Rememberance Day, dupa moda britanica. O gramada de lume intrigata m-a intrebat ce-i cu el, deci ma explic. E pentru maine, 11 Nov, Poppy Day. Macar o data la o suta de ani sa ne amintim, daca noi n-avem o comemorare decenta, ci tot felul de alte sarbatori tampite, artificiale, desi am avut ditamai miza in Razboiul I.
Si ca sa previn comentarii aiurea, 11 nov/ Poppy Day nu e comemorare nationala sau a invingatorilor. Ci una decenta a tuturor care au murit in marele razboi, de ziua armistitiului. Nu uitati ca in Ardeal si Banat exista etnici romani, unguri, germani, slovaci, sarbi, cu strabunici care au luptat de partea cealalta. Poate macar dupa 100 de ani putem incepe sa devenim mai inclusivi, cum era vorba si promisiunea in 1918?
S-o facem macar asa, cu delegatie…
In Flanders fields the poppies blow
Between the crosses, row on row,
That mark our place; and in the sky
The larks, still bravely singing, fly
Scarce heard amid the guns below.
We are the Dead. Short days ago
We lived, felt dawn, saw sunset glow,
Loved and were loved, and now we lie
In Flanders fields.