Mi-a indicat cineva sa citesc chestia asta sub scrisa sub pseudonim (altfel nu prea am drum pe la ei). Mi se pare un exemplu tipic de descriere corecta a faptelor, dar care primesc explicatii alambicate, ideologice, potrivite cu realitatea ca nuca in perete. Ca POS-dru de cercetare sunt in mare parte o moara fara sens de tocat bani europeni, pitita dupa o birocratie masiva, a avertizat multa lume din primii ani. Dar nu din cauza luptei de clasa intre asistenti si profesori universitari, sau a marginalizarii romaniei in raport cu hegemonul UE, bla bla. Ci din cauza banala ca mecanismele publice nu functioneaza cand au de indeplinit sarcini eluzive cu rezultate greu de masurat, precum „promovarea cercetarii, etc”. Si atunci fac si ele ce pot: se concentreaza pe procedurisme si indicatori de proces, cum zice si autorul, mai inventeaza un strat de reguli locale peste cele originale ale UE si se acopera cu o tona de hartii, de teama OLAF. Asa merge statul, fratioare, nu-i vina oamenilor care-l servesc ca sunt pusi in situatii imposibile, ci a celor care au gandit asta si au aprobat-o prin urale ca suna bine – „investitia in resursa umana”.
Plus, birocratiile de stat nu-s toate la fel: in general performeaza prost pe „investitia in resursa umana si cercetare”, dar ceva mai putin prost in SUA decat in UE, nu discutam acum cauzele; si cel mai prost in Romania, din cauza lipsei de experienta si clientelismului pre-existent aderarii.
Invers, cand au de indeplinit sarcini simple in care „deliverable” e usor de masurat, cum ar fi impartirea de burse in suma fixa unor studenti / doctoranzi, sistemul merge ceva mai bine, chiar si in Ro (deci n-ar fi fost mai bine sa ne propunem noi doar lucruri din astea simple, ieftin de aplicat si utile, cum ar fi bursele si programele de schimb de studenti cu universitati mai bune decat ale noastre?)
Repet, toate astea erau previzibile dinainte de 2007, unii au spus-o, in schimb corul facatorilor de bine, preocupatilor social, promotorilor „resursei umane si cercetarii” au impins toate lozincaria asta pe agenda de finantare prin „consultari publice” in Romania si UE, adica tot felul de OZN-uri de public policy, pana cand a ajuns POSDRU ca un pom de craciun, plin de intentii bune dar fara vreo sansa de operationalizare si monitorizare. Iar acum constatam ce se putea anticipa: nu merge, sunt distorsiuni mari, masinaria tureaza in gol. A, acuma ne dam la o parte, vizionarii n-au nici o vina, dam leapsa doar pe functionarul acar Paun.
Colateral, textul admite si un lucru care de asemenea se stie, dar pe care CA il neaga isteric: grosul acestor bani tocati aiurea se duce pe proiecte care au obiective sociale de tot felul, astfel de teme fiind permanent prioritare pe axe. Si in activism si in cercetare. Nu pe subiecte „neoliberale”. Aproape totul este pe minoritati, drepturi, integrare, acces egal, piata muncii, recalificare, reprezentare, economie sociala si/sau verde, etc. Nu zic ca-i rau, ci doar ca cine are astfel de preocupari, sa inceteze s-o faca pe victima, finantari sunt din belsug. Sa faca proiecte, sa dea la o parte liota academico-sindicala si sa puna ceva bun si util in loc unde astia taie frunza la caini pe bani grei, daca asa considera. Pe stanga, la bani UE, sky is the limit. Deci macar gata cu vaicareala, hai cu ideile bune si capacitatea demonstrabila de aplicare, iar daca „sistemul” corupt va da la o parte, dati un semn si sarim toti cu picioarele pe ei. Pana una alta, zero miscare, doar gargara pe blog…
POSDRU si paranoia marxista
