In 1917 nobilul polonez care avea aceast conac de vară a fugit; comuniştii i-au dat diverse întrebuinţări, locul sfârşind după războiul II ca şcoală. Altceva nu s-a mai întâmplat remarcabil în ultima 100 de ani în satul Netechyntsi, raionul Vinkivtsi, Ucraina de vest (desigur, minus colectivizare, Holodomor şi războiul cel mare) până la dizolvarea colhozului şi împărţirea pâmântului la oameni, fără mare folos, după ’90.
Au căutat la un moment dat prin Polonia familia fostului nobil dar nu i-au dat de urmă. Restituirea proprietăţii către foşti, ca la noi, nu se putea în Ucraina: din 1917 a trecut pur şi simplu prea multă vreme. Dar ar fi vrut să ştie măcar unii de alţii şi să reia legăturile. Tăranii, deşi ucrainieni ortodocşi (plus câţiva staroveri), purtau respect vechiului latifundiar catolic ce făcuse comunităţii mai mult bine decât 100 de ani de URSS.
Fără fonduri şi sprijin de la centru sau oblast, Netechyntsi se chinuie azi din greu să ţină vechea clădire a conacului funcţională ca şcoală şi sunt mândri că s-a păstrat măcar proprietatea întreagă, 4 ha de grădină aşezate frumos pe o colină (deşi e greu de răzbit când plouă). Bugetul e un sfert din cel al unei comune româneşti mai sărăcuţe, aşa cum şi ţara, deşi e o dată şi jumătate cât România, are bugetul pe jumătate. La fel cum se chinuie pe drumuri înfiorătoare neatinse de vreo reparaţie de pe vremea lui Hruşciov, raionul neavând fonduri pentru aşa ceva.
In poza de titlu sunt directoarea şcolii şi primăriţa (în culori naţionale). Pe jos sunt placi de ciment (tot în culori naţionale) în care elevii premianţi au dreptul să-şi imprime mâna şi să semneze. Ca la Holywood. Mi se pare super-cool şi util, le va crea o memorie a locului: spre deosebire de noi sau Moldova, în Ucraina sunt încă tineri şi copii în zona rurală. Abia luna viitoare li se scot vizele Schengen şi va începe şi la ei marele exod.
E primul loc în care ignoranţa mea accidentală, nepremeditată a devenit o calitate: chestionat discret şi precaut la masă, am fost felicitat din suflet pentru că nu ştiu să vorbesc ruseşte! Deşi dacă aş fi ştiut, comunicarea ar fi fost mai uşoară, pentru că ei toţi ştiu. Smart move, mr Putin, that’s what they call soft power…