România va da finalmente bani Moldovei dar trebuie să pună condiţii dure şi imediate

Prim ministrul Moldovei, mâna dreaptă a lui Plahotniuc, a venit azi la Bucureşti nu ca să discute despre UE, strategii, vrăjeli cu gazoducte şi linii electrice, bla bla. Astea toate sunt chestii de viitor, nu se rezolvă acum în toiul crizei. Nici nu cred că-şi imagina că va primi mai mult decât un zâmbet pe lista lungă de proiecte de investiţii totalizând peste 200 milioane euro pe care i-a înmânat-o lui Cioloş, că nu de asta era acum vorba. Ci a venit ca să obţină de la Johannis şi Cioloş 60 mil euro pentru plata salariilor şi pensiilor acum, pe februarie-martie, că s-au terminat banii în ţară şi nimeni altcineva nu mai creditează Moldova. It is that simple, stupid!

România trebuie să dea aceşti bani, pentru că nu serveşte nimănui intrarea ţării vecine în totală vrie financiară şi haos social, în plină iarnă şi cu lumea nervoasă în stradă. Dar banii trebuie însoţiţi de condiţii dure, clare, ne-negociabile şi de pus în practică imediat, nu la Sfântu-aşteaptă, ca de obicei. Adică să procedeze cu Moldova aşa cum n-a fost în stare s-o facă până acum: să aplice „tough love”.

Aceste condiţii trebuie să fie parte dintr-un pachet numit “al bunei guvernări”, care să fie în folosul cetăţeanului moldovean, pentru că pro-europenismul asta înseamnă în practică, nu steguleţe puse cu carioca pe hartă: guvernare bună şi transparentă. Pachetul trebuie să aibă componente clare şi verificabile (a) pe termen foarte scurt, pentru detensionarea situaţiei actuale, şi (b) pe termen mediu, care să nu depăşească orizontul toamnei anului 2016. In aceste condiţii s-ar putea discuta spre sfârşitul anului de alegeri anticipate.

Buna guvernare e ceva ce liderii coaliţiei „pro-europene” la putere la Chişinău au ignorat cu nesimţire de ani de zile. Pachetul de reforme impus de Bucureşti în contrapartidă pentru bani ar fi în perfectă concordanţă cu agenda europeană reală a ţării şi ar fi susţinut şi de „partenerii de dezvoltare” ai Moldovei, cum se zice acolo – ceea ce practic mai înseamnă în situaţia actuală doar SUA.

O axă Washington-Bruxelles-Bucureşti pe asemenea măsuri concrete trebuie să se bazeze, nu pe declaraţii onctuoase şi vorbe goale, şi atunci va funcţiona. Oricum UE este supărată pe România pentru că duce această politică soft în Moldova şi subminează prin largheţe de pungă şi lipsă de mesaje clare strategia comună de punere a colţ a oligarhilor moldoveni. Or, ultima oară când am verificat eu România nu era chiar vreo mare putere care să-şi permită să dea cu flit Europei, zic. Mai mult, noi suntem aceia care i-am cauţionat, ducându-i de mână la Bruxelles, deschizând uşi şi convingând statele vechi membre să acorde Moldovei o agendă, deşi o eventuală extindere era ultimul lucru de care voiau să audă politicienii europeni în anii ăştia. Ca atare, eşecul Moldovei este şi eşecul nostru, ni se decontează acum în cancelariile vestice şi am face bine să venim repede cu explicaţii care să ţină şi cu un plan care să nu mai fie parohial, bazat pe cumetrii politice, ci pe valori.

In plus, ar fi în perfectă concordanţă cu ceea ce solicită moldoveanul onest ieşit zilele astea în stradă, sătul de corupţie şi stagnare. Mai cu seamă, acest pachet NU ar fi musai pe placul lui Dodon şi Usatîi, cei doi lideri pro-Rusia care s-au cocoţat în fruntea nemulţumirii populare, profitând de autismul politic al celorlalte partide şi naivitatea unora din societatea civilă, care le-au permis să se suie pe toate tribunele posibile alături de ei. Ei nu vor să ajungă la putere pentru a guverna ţara mai bine ci pentru a pune mâna pe exact aceleaşi instrumente de furt şi şantaj de care s-au folosit alţii până acum.

Dacă România tot nu înţelege acest lucru – că ajutarea Moldovei înseamnă anihilarea acestor instrumente, nu ajutarea „băieţilor noştri” să le folosească, pentru a nu le folosi „ai lor”, atunci situaţia va escalada şi ne vom pierde ultima fărâmă de credibilitate, la Chişinău şi Bruxelles, pentru că dincolo de clienţii unuia sau altuia există un popor care vede ce se întâmplă. Deja am permis unei clase politice cosmic de incompetente şi iresponsabile, cea moldovenească, să-i facă lui Putin un cadou nesperat şi perfect: un maidan în mare parte autentic şi democratic, cu potenţial pro-Moscova şi anti-UE.

Concret, în schimbul primei tranşe de bani Johannis şi Cioloş trebuie să ceară guvernului moldovean pe termen scurt (că asta ne interesează, iar fără astea nu mai ajungem la termenul mediu, cu investiţii geniale şi alte utopii):

1. Iniţierea săptămâna asta a unui dialog politic între guvern şi acei lideri ai pieţei şi societăţii civile care sunt credibili, nu sunt populişti, nu au agende ascunse şi exprimă doleanţe reale ale populaţiei. Situaţia a escaladat nepermis de mult şi se află în pragul exploziei: există un ultimatum dat de „piaţă” cu termen mâine (joi), bazat pe solicitări radicale şi inoportune (demisia tuturor, alegeri anticipate acum, etc). Acest dialog trebuie să aibă ca obiect reformele de la punctele de mai jos şi să fie eventual mediat de partenerii de dezvoltare, inclusiv România, care pe moment e singurul finanţator al Moldovei.  Chiar cu banii noştri, acest guvern detestat de stradă nu va putea sta la nesfârşit zăvorât într-o cetate în vârful unui munte, aşteptând ca iritarea poporului să treacă de la sine. Asemenea miracole nu există.
2. Actuala majoritate parlamentară la Chişinău trebuie să aprobe în termen de o săptămână noua lege a procuraturii şi a cadrului său de aplicare. Aceasta e o lege rezonabilă, făcută cu expertiză independentă şi avizul Comisiei de la Veneţia şi care elimină rămăşiţele sovietice din organizare. Procurorii moldoveni trebuie să devină magistraţi şi să înceteze să mai fie verificatori administrativi şi instrumente de şantaj şi rent seeking ale puterii, atât contra opoziţiei cât şi contra mediului de afaceri.
3. Sistemul anticorupţie CNI / CNA trebuie reformat din temelii (termen, o lună), eliminând filtrele politice în funcţionare, dând independenţă de anchetă şi soluţionare inspectorilor şi scoţând ancheta anticorupţie din subordinea guvernului. Acest sistem a produs până acum multă vorbărie şi zero rezultate (cu excepţia spectaculoasei arestări a lui Vlad Filat, de care nici n-are rost să vorbim în contextul bunelor practici). Pentru operativitate se pot lua copy-paste legile româneşti ale ANI şi DNA – sau orice alt sistem european care funcţionează şi nu ar fi pervertit în aplicare în condiţiile specifice ale Moldovei. Dealtfel un proiect bun, realizat tot cu asistenţă externă şi trecut prin consultare publică, există în Moldova din vara lui 2015 – el trebuie realuat şi adoptat.
4. In termen de o lună se propun şi se adoptă legi pentru întărirea reală a sistemului bancar, limitând sever utilizarea de firme offshore în operaţiuni. Se vor folosi cu precădere propuneri rezonabile deja existente, pentru operativitate. Aceasta trebuie să fie prima prioritate inclusă în strategia pentru consolidarea mediului de afaceri promisă premierului Cioloş în schimbul primei tranşe de bani.
5. Se va iniţia imediat un proces de selecţie a unei noi conduceri pentru Banca Naţională a Moldovei (BNM) care să includă un comitet de selecţie cu componenţă internaţională. Din el vor face parte reprezentanţi ai unor bănci centrale din UE şi ai Băncii Centrale Europene. Lucrurile trebuie mişcate rapid pentru că nici un acord ferm cu FMI nu este posibil până la lămurirea situaţiei conducerii BNM. Discuţii tehnice pot fi demarate în prezenţa actualei conduceri, a cărei situaţie e incertă (demisie depusă, retrasă, interimat?). Insă politic vorbind este o utopie să crezi că se va putea continua aşa dincolo de o perioadă rezonabilă necesară pentru selectarea transparentă a unui nou şef BNR, având în vedere ce anume i-a scos pe oameni în stradă.

Astăzi premierul Filip nu trebuie să plece de la Bucureşti cu bani în borsetkă, ci cu hârtiuţa cu termene pe aceste măsuri – aşa cum primise Ponta de la Barosso în vara lui 2012. Cum îl va convinge el pe adevăratul lider al guvernului, Plahotniuc, să le aplice, e treaba lui, sunt prieteni vechi. Există actori politici şi civici la Chişinău care pot susţine această agendă corectă şi vor putea media între guvernul detestat de popor şi piaţă – anume aceia care au găsit calea de mijloc chibzuită, fiind contra guvernului oligarhic dar fără să cânte în corul public al lui Renato Usatîi.

România trebuie să fie printre cei care împing înainte europenizarea Moldovei prin măsuri concrete, parte dintr-o agendă bazată chiar pe valorile europene, iar nu să se folosească de instrumente ne-europene şi indivizi dubioşi doar pentru a flutura inutil la Chişinău un steag albastru cu steluţe. Nu de alta, dar şantajele n-au funcţionat. Dosarul “Moldova” la Bucureşti trebuie preluat clar şi vizibil de instituţiile civile ale guvernării. Iar cei care au promovat sau care au permis să se întâmple asemenea erori strategice precum cele din ultimii ani, cu tot cu liota lor de consultanţi şi atârnători, trebuie traşi pe linie moartă şi ţinuţi departe de Chişinău.