Ei, uite de ce partea asta de ţară s-a populat târziu şi rar. Ardealul era Ardeal; pentru Banatul de Severin, ce includea ocazional Gori-Jiu şi Doli-Jiu (adică ţinuturile Jiului din deal şi din vale, în slavă) se luptau regatul maghiar cu al doilea ţarat (vlaho-)bulgar; prin preajmă îşi făceau loc şi primii cneji munteni.
Dar în Deliorman (pădurea nebună, în cumană) şi mai la est nu dorea nimeni să locuiască. In mijlocul Sciţiei valahe este Ialomiţa: vine din “ialov”, pustiu, nerodnic.
Nimeni – în afară de “sciţi”, un nume generic pentru popoarele migratoare de stepă, venite de la nordul Mării Negre. In cazul nostru, cumanii şi pecenegii. E clar zilele astea de ce ei s-au aclimatizat mai bine. Dar nici lor nu le-a priit: episcopia catolică de Buzau-Milcov, zisă “a Cumaniei”, a avut viaţă scurtă în sec XIII. Cumanii şi pecenegii înşişi şi-au pierdut urma cu totul finalmente, spulberaţi pesemne de vreun mare cod roşu.