Cand intri la MNAC dai in nas cu vesnicii zburliti plus madama self-important in uniforma SPP care manipuleaza scanerul ala de aeroport dupa usa. Sunt trei subofiteri bine platiti care stau degeaba majoritatea timpului si genereaza cozi absurde in rarele momentele cand da lumea navala la vreun vernisaj.
Ca de fiecare data, nu rezist si-i iau in balon pentru inutilitatea jobului.
– Inutil, zic.
– De ce? zice, umfland nasturii de la veston
– Pai la ce imi scanati rucsacul si haina la intrarea in muzeul de arta contemporana, care e pericolul? zic
– Daca intra unul nervos cu un cutit sa va ia gatul? zice.
– Neica, esti dus cu capul? daca vrea sa-mi ia gatul, o face lejer pe maidanul pustiu din fata intrarii. Sau daca are un fetis morbid la arta, in MNAR (muzeul national) sau oricare altul din tara asta, unde nu sunt scanere.
– Da, dar acolo nu mai e raspunderea noastra.
Kafka, frate.
De fapt postul SPP n-ar trebui retras de acolo ci transformat in instalatie dadaista. Dle Calin Dan, puneti-le domne o eticheta si vernisati-i.
Kafka de la SPP la MNAC
