Tbilisi, surprinzator, prapadit dar cu caracter, parca am nimerit la Havana. Oras de napoletani cu sechele sovietice, un fel de Chisinau in panta cu clima submediteraneana. Formidabil cata lemnarie s-a putut pastra in constructiile din centru, toate aceste caturi de sus, bovindouri sprijinite pe bulumaci, curti interioare cu galerii de scandura traforata unde stau toti ingramaditi unii peste altii, pravalii cu bulendrele in strada, toate din alta epoca, stand sa cada.
E plin tot centrul orasului de atmosfera si ma intreb cat o sa le ia developerilor sa distruga mostenirea asta cu aer otoman, daca tot a rezistat 100 de ani. Fatade clasice, tariste, decrepite, cu pensionari matusalemici (suntem in legendarul Caucaz) si dosuri de curte turcesti, cum prin Balcani nu s-au mai pastrat.
S-au pus afisaje electronice cu orarul in statii si infopayment cu mobilul, dar transportul e tot cu rutiera, ca in Moldova. Plus: cam un sfert din masinile din oras au volanul pe dreapta, si anume exact alea mai noi si in buna stare. Aflu ca sunt second handuri aduse tocmai din Japonia (care, cum stiti, circula ca englezii pe stanga), la pret bun: cica pui comanda la baieti si intr-o luna iti vine masinuta pe vapor, in port la Batumi. Tara fara taxe de import, ce sa-i facem.