Poate are, poate n-are dreptate ambasadorul Ucrainei, că ar fi mâna Kremlinului. Ruşii au negat acuzând paranoia anti-rusă la Kiev. Intr-adevăr Ucraina e cam dezorganizată şi isterică – dar dacă eşti paranoic, nu înseamnă că din când în când nu poţi avea dreptate.
Sabotajele în vestul Ucrainei, partea mai pro-UE şi patriotică a ţării (precum explozia depozitului de muniţii la Vinnița anul trecut, cu 30.000 de evacuaţi şi încă neexplicat; prostie locala sau atac cu drone?) ar avea exact rolul ăsta: să arate că statul e nesigur, disfuncţional şi că tensiunile interetnice cresc.
Cu atentatele la şcoli româneşti, n-ar fi de mirare ca nişte naţionalişti ucrainieni sinceri, anti-ruşi şi înfierbântaţi să se fi lăsat antrenaţi, împinşi discret de agenţi acoperiţi ai serviciilor ruse. Agenda Kremlinului 100%: compromiţi şi naţionalismul local (“faşisti”), agiţi şi minorităţile. Ambasadorul a confirmat deja că sunt localnici implicaţi. La Cernăuţi au fost opriţi; la Ujgorod au apucat să dea foc unei şcoli cu predare în maghiară.
Moldova e şi ea vulnerabilă la genul ăsta de acţiune: instrumentarea unor grupuri radicale si teoretic anti-ruse să joace de fapt jocul lui Putin. Dodon ar jubila să poată arăta cu degetul spre nişte unionişti faşisti, cum şi-a dorit totdeauna.
Dacă se va putea demonstra ceva în cazul şcolilor din Cernăuţi si Ujgorod, asta înseamnă deja intrarea într-o nouă etapă: transformarea Rusiei în stat sponsor al terorismului, prin pregătirea de atentate contra ţinte civile. Ca Libia lui Gaddafi sau OEP pe vremea lui Arafat. Nu ar avea nici măcar acoperirea subţire a unei situaţii de conflict local, ca în cazul zborului Malaysia Airlines 17 doborât în Doneţk de separatişti cu armament sofisticat împrumutat de armata Federaţiei Ruse.