Stau şi mă întreb dacă azi pe 24 ianuarie, de Mica Unire, sunt mai mulţi moldoveni în stradă protestând la Chişinău sau la plimbare la mall în Iaşi, o destinaţie de week-end pentru chişinăuani devenită foarte trendy de ceva vreme. Aşa de tare încât s-a făcut mai nou şi o linie de tren rapid care nu mai schimbă boghiurile la frontieră, deci perioada de parcurs s-a scurtat (vezi aici).
Şi dacă au venit azi la Iaşi, a fost oare pentru ca: (a) să-l audă pe Johannis cum bagă şopârle cu „mica unire e mai actuală ca niciodată”, hieratic ar zice unii, stângaci şi bombastic, alţii, plus să facă Hora Unirii cu nemţul; (b) să-l înjure pe Chirtoacă, prezent la eveniment; (c) să meargă la shopping?
Se va scrie probabil odată despre rolul accidental, neplanificat dar istoric jucal de investiţia coruptă a fostului primar Nichita, o oribilitate trântită drept în centrul Iaşiului, la omogenizarea spirituală a hipsterimii de-a dreapta şi stânga Prutului. Ultima vine aici ca să mai schimbe aerul, să vadă un film, să bea o cafea şi să cumpere ţoale de firmă evident mai ieftine decât la Malldova în Chişinău. Şi nu-i deranjează nici o clipă că Iaşiul are atât primar cât şi preşedinte de judeţ găjbiţi de justiţie, astfel încât la marea sărbătoare de azi s-au prezentat nişte interimari anonimi. Ba chiar, mă gândesc, li se pare un exeplu bun.
Iar dacă mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a binecuvântat memoria lui Alexandru Ioan Cuza, ateul francmason care a confiscat bisericii proprietăţile, atunci într-adevăr orice este posibil în viaţă. Igor Dodon nu e prost şi va realiza şi el la un moment dat că valorile comuniste şi iubirea de Putin sunt bine mersi la ele acasă în Parlamentul European, unde tovarăşii de idei cam ofiliţi din Vest abia aşteaptă sânge proaspăt din Est, deci n-are ce pierde. Plus: leafa e mult mai mare decât la Chişinău, fotoliile mai comode şi pensia garantată de Germania.