Urmaşii saşilor din Appesdorf

La Apoş (Appesdorf, Sibiu) ultimul sas autentic a murit acum câţiva ani. A fost îngropat cu ajutorul Consiliului Local deoarece nu mai avea pe nimeni, zice Emil Lascu, inginer retras la pensie în satul dosnic şi depopulat, unde a deschis un muzeu privat la el acasă. Sfârşitul unei civilizaţii – spune omul turiştilor în biserica gotică rămasă de izbelişte, în care o face pe ghidul voluntar.

Şi începutul alteia. In locul germanilor s-au instalat încet-încet romi amestecaţi, de limbă română şi maghiară, dar conservatori: băieţii peste 7 ani nu ies afară fără pălărie neagră şi chimir, le ţin şi când joacă fotbal. Cu excepţia sâmbetei ploioase când s-au îmbrăcat în costume de sărbătoare româno-săseşti şi cântă în cor melodii populare de pe Târnave, cum i-a învăţat doamna la şcoală, ca să ducă mai departe frumoasele noastre tradiţii.

Nu ştiu de ce, dar mi se pare o scenă fomidabil de tonică, optimistă asta, în Villa Abbatis, că asta înseamnă Appesdorf în latină. Adică satul abatelui mânăstirii cisterciene de la Cârţa (Kerz), unde dacă vă duceţi vedeţi încă ruinele extraordinare ale implantului făcut aici de coroana catolică la anul 1200. Era o exploataţie agricolă model, aşa cum ştiau să organizeze călugării cistercieni, probabil între primele mari proiecte europene cu fonduri structurale în Ardeal.

Un investitor român s-a decis anul trecut să revitalizeze satul prin turism rural de tip ceva mai avansat: a cumpărat nişte coşmelii vechi, le restaurează şi, normal, a pus numele stabilimentului Villa Abbatis. Ţine cai, are manej, face brunch&party în curte şi demonstraţii de meşteşuguri tradiţionale. Puteţi intra în biserică, vedea clopotniţa sau merge la ţiglăria de pe liziera pădurii, recondiţionată cu ajutorul Prinţului Charles, unde se ţin ateliere de ţiglărit cu copiii.

1 comments

Revizitati rapoartele referitoare la „Strategia nationala de imbunatatire a situatiei romilor” din anii 2004-2009 care a alocat 4 milioane euro unor proiecte la nivel national si vedeti care se mai sustin.

Lasă un răspuns la Daniela Nicolescu Anulează răspunsul

*