A fost acesta un imperiu vlah la sud de Dunăre?

Weekendul trecut Veliko Târnovo a fost invadat de români, ajungând aproape bilingv. Ei au profitat de vremea splendidă ca să dea o fugă la 180km sud de Bucureşti (adică mai aproape decât Braşov) şi  să vadă oraşul spectaculos de pe cele trei dealuri-fortăreaţă dintre meandrele Yantrei, care acum 800 de ani era al doilea Constantinopole din Balcani: centru de cultură, sediul de Patriarhie autonomă şi capitala celui de-al doilea imperiu bulgar.

Sau româno(aka vlaho)-bulgar?

Cu alte cuvinte, locul s-a umplut iar de vlahi, aşa cum arăta probabil la anul 1185 când fraţii Teodor şi Asen, nobili locali, au pornit revolta anti-bizantină de mare succes ce a dus la încoronarea primului ca Ţar (sub numele Petăr I) al unui imperiu pe care istoria naţionalistă de la Bucureşti îl numeşte Ţaratul româno-bulgar, pe când istoricii bulgari şi majoritatea celor occidentali în numesc Al Doilea Ţarat Bulgar.

Deci cum e? Au fost cei trei fraţi Asăneşti – pentru că Petăr a fost succedat la tron de fratele lor mai mic Ioan / Ivanitsa / Ioniţă Kaloian (adică Ioan cel frumos în greacă) – de fapt vlahi sud-dunăreni? A fost marele stat pe care l-au creat după 1185 (şi) unul proto-românesc?

Chestiunea e foarte sensibilă pentru bulgari şi pentru noi. Nu de alta, dar pentru că acest stat a avut mare succes şi a înglobat la un moment dat nu doar Macedonia în sud, dar şi Dobrogea şi Muntenia nord-dunăreană, plus probabil părţi din Moldova (vezi harta). Atunci s-au fondat pesemne unele vechi oraşe munteneşti (cu nume slave) Târgovişte şi Krajuva (Craiova). Iar Ţaratul a dat dus lupte aspre cu regatul Ungariei pentru a apăra posesiunile sale din Oltenia. Si atunci avem Gori-Jiu şi Doli-Jiu, adică ţinuturile Jiului din deal şi din vale, adică Gorj şi Dolj.

Pentru cauza bulgărească ar pleda faptul că Asăneştii s-au auto-denumit conducători ai statului bulgar şi au revendicat moştenirea politică a Primului Ţarat, cel al lui Boris creştinătorul şi Simeon cel Mare, continuând în tradiţia cultural-religioasă a primei capitale, Preslav, de limbă slavonă şi scriere chirilică (de care povesteam aici). Aşa a funcţionat mai departe toată administraţia şi politica celui de-al Doilea Ţarat. E absurd să impui unor oameni o identitate pe care ei înşişi nu şi-au asumat-o.

Pentru cauza vlahă ar pleda documentele bizantine ale vremii, care în mod sistematic îşi etichetează adversarul ca stat vlaho-bulgar (sau uneori chiar vlah). La fel o fac unele cronici maghiare. Niketas Chtoniates, contemporan cu evenimentele, ne relatează cum la începutul revoltei, poporul fiind cam temător, Asăneştii au adus în cetatea Târnovo “şamani vlahi” din împrejurimi care au profeţit în limba lor succesul întreprinderii, şi aşa au avut şi celalţi curaj să meargă mai departe. (Aici se străvede şi creştinarea cam superficială a vlahilor, în caz că exista defel, cum e şi de aşteptat pentru acele vremuri tulburi de după migraţii, în rândul unor populaţii de păstori).

In plus, corespondenţa Papei cu Ioniţă Kaloian lasă clar să se înţeleagă că Vaticanul încerca să îl câştige pe ţar la cauza catolică făcând apel la originile “romane” ale neamului şi limbii sale. Insă Papa nu l-a recunoscut drept împărat, cum ar fi vrut Ioniţă, ci doar “Rex totius Bulgarie et Vlachie”, calitate în care a şi fost încoronat în biserica Sf Dumitru din Veliko Târnovo. Un preot bizantin, căzut mai târziu în captivitate bulgară, este menţionat în cronici ca pledând convingător pentru îndurare în faţa ţarului, deoarece “ştia limba vlahă”.

Istoria serioasă şi obiectivă (vezi John Fine) consideră că probabil avem de-a face cu o populaţie amestecată între Dunăre şi Munţii Hemus (Balcani), cu slavi agricultori în câmpie şi vlahi păstori pe văi şi munţi, ambele etnii având nuclee nobiliare integrate în sistemul social bizantin. In plus, în revoltă au fost atraşi şi cumanii de la nord de Dunăre (exact zona Bucureştiului de azi), unde la un moment dat Asăneştii chiar s-au refugiat cu armata. (Cumanii fiind necreştini, animişti, şi vorbind o limbă turcică dispărută). Este posibil ca Asăneştii să fi fost o familie cu origine mixtă, vlaho-cumană, după cum o arată numele tipic cuman şi contactele bune în Cumania nord-dunăreană. Insă cum, cât şi în ce proporţie, nu se poate şti, aşa cum nici astăzi nu putem spune că o familie numită Coman (sau Kun, în maghiarime) ar fi neapărat cumani de origine.

Deci la anul 1185 a fost probabil o revoltă bulgaro-vlaho-cumană care a dat naştere unui stat ce s-a numit bulgar, condus de o familie de origine mixtă care cel puţin la prima generaţie de lideri a vorbit (şi) o limbă romanică. Elita politică s-a revendicat insă de la primul ţarat bulgar şi a avut ca limbă de cultură şi religie slavona (OCS), elementul vlah asimilându-se mai apoi în cultura mai prestigioasă şi care oferea legitimitate politică, cum s-a întâmplat nu de puţine ori în istorie. Diplomaţia bizantină, versată în propagandă, a insistat şi ea probabil pe termenul “vlah” în încercarea de decredibilizare a noului stat (pentru că în Balcani până astăzi vlah e uneori sinonim pentru păstor, indiferent de etnie, cum vă spuneam aici): cum ar veni, ce să zic, imperiul ciobanilor, ha, ha.

Până la urmă, cum bine zice acelaşi John Fine, e inutil să judecăm realităţi sociale de sec XII cu categorii moderne, care ne spun mai multe despre sensibilităţile politice ale statelor naţionale din sec XIX-XX. Cel mai probabil Asăneştilor şi contemporanilor lor nu le păsa prea tare de etnia în care se născuseră, pe care n-o vom afla cu precizie niciodată, ci de statutul social, controlul teritoriului şi sistemul de putere, asigurate prin recunoaştere externă şi ierarhie religioasă proprie, independentă de Constantinopole.

Aşa că mergeţi să vedeţi Veliko Târnovo, supendat ameţitor pe cele trei coline abrupte: Ţareveţ (cu cetatea regală şi sediul patriarhului); Trapeziţa (cu mânăstirile, unde urcaţi cu un funicular terminat de curând cu fonduri UE şi – prilej de mare scandal – o donaţie de la nevasta dictatorului azer Aliev); şi Sveta Gora. Un oraş care a fost mai bine de două secole, până a fost strivit de otomani, capitala unui ţarat ce s-a numit bulgar, cu populaţie amestecată şi energică, care i-a bătut în repetate rânduri pe bizantini, i-a învins pe cruciaţii occidentali şi l-a luat prizonier în 1205 pe Balduin de Flandra, împărat latin al Constantinopolului, care (legenda spune, dar neverificat) a stat închis într-un turn a cetăţii de pe Ţareveţ ce îi poartă azi numele, până a murit un an mai târziu, spre disperarea gardienilor săi, lăsând o mare gaură în bugetul local (vlaho-)bulgar, deoarece tocmai se negocia cu papa răscumpărarea lui pe o sumă exorbitantă, după obiceiul vremii.

Avem puternice rădăcini culturale sud-dunărene şi o istorie comună şi neîntreruptă de mai bine de o mie de ani cu vecinii bulgari, cu bunele şi relele ei, ca toate naţiile europene. O istorie trecută oarecum sub tăcere în manualele romantice care încă domină programa şcolară, din teama stupidă, de secol XIX, de a nu confirma cumva vreo teză maghiară privind originea exclusiv sud-dunăreană a românilor. Insă dacă intri în orice biserică valahă mai veche de un secol – şi avem puţine alte monumente păstrate în afară de biserici şi mânăstiri – acestă istorie comună şi profund balcanică te izbeşte drept în faţă. Poate e momentul să scăpăm de inhibiţii şi să ne bucurăm de ea.

26 comments

„E absurd să impui unor oameni o identitate pe care ei înşişi nu şi-au asumat-o”.
Nu avem de unde să știm ce identitate și-au asumat Asăneștii, că nu s-au păstrat înregistrări de interviuri cu ei din vremea aceea, în care să fi fost întrebați pe acest subiect. Dar dacă mai multe surse contemporane cu ei îi numesc vlahi, deși ei stăpîneau un stat precumpănitor nevlah, se poate presupune cu destulă siguranță că erau vlahi.

Pe ei personal nu-i numeste nimeni in mod expres vlahi in documente, sunt doar presupuneri indirecte. Ei insisi s-au numit tari ai bulgarilor, nimic altceva. Sorry sa va dezamagesc 🙂

pai in Niketas Coniates page 257 textele traduse dupa original de catre Magoulias, Detroit 1984 se spune clar ca un preot bizantin luat prizonier si care stia limba vlachilor cere indurare lui Asen in limba lui vlaha deci cum este asta cu dezamagirea sau va scapat aceasta sursa. adica el era bulgar bilingv ori trilingv(vlaha-bulgara-slava) deci ce poate fi mai clar?

v-a scapat…..a fost intentia mea. ar trebui sa va introduceti o posibilitate de corectare pe pagina ca sa nu fie loc de alte interpretari in acest sens.

In primul rand, orice constructie statala noua incerca, si in vremurile acelea, si mai tarziu, pana in zilele noastre, sa-si dovedeasca/inventeze o ascendenta nobila pentru a avea o mai mare credibilitate interna si externa. Era normal ca, indiferent de originea lor etnica, Asanestii sa se proclame urmasi ai tarilor Boris si Simeon cel Mare.
In al doilea rand nu ar trebui sa subestimam „serviciul de spionaj” bizantin (sau cum se numea in vremurile acelea), un servicu care stia tot ce se intampla in jurul imperiului, care era capabil sa strice aliantele dintre popoarele care invadau imperiul bizantin si sa provoace razboaie intre acestea. Daca bizantinii au spus ca erau vlahi ar trebui sa-i credem. Pur si simplu, erau foarte buni la asa ceva.

Nu e vorba ca ar fi stiut sau nu, ci modul cum manipula diplomatia bizantina informatia.
Cronicile medievale sunt adesea tendentioase, propagandistice, etc. O o arta sa le poti citi, coroborand surse.

Și eu cred că în școală se predă o istorie incompletă și denaturată cu rezonanțe naționaliste de tristă amintire. Se pare că e cumplit de greu pentru cei de la facultatea de istorie să iasă din acest pattern. Și mai cred că istoria actualei Românii trebuie studiată pe provincii istorice care au avut traiecte și aspirații total diferite și abia mai apoi căutat un fir comun plauzibil. Mistificările, în timp, duc la decredibilizare și disoluție. Foarte frumoase poze.

Pai chiar daca o iei pe provincii, o sa observi ca prima unificare a Munteniei, Moldovei si (partial) Ardealului a fost sub primul si al doilea tarat bulgar 🙂 Cum arata harta din text. Ocnele de sare de la Sibiu erau o mare miza in vremea lui Simeon cel mare (sec X) care a construit cetati pe linia Carpatilor ca sa le apere. Altfel de ce ar fi fost vlahii sud si nord-dunareni integrati intr-un sistem social ortodox si cu limba de cancelarie slavona?

Văzând cețurile misterului în care este învăluită dubioasa identitate etnică a vlahilor/ românilor nu putem decât să-i invidiem pe bulgari și pe unguri, care din cele mai vechi timpuri au pășit ferm în istorie, braț la braț cu o identitate etnică bine definită.

Nu este nimic bine definit etnic in identitatea bulgarilor sau maghiarilor din primele secole. Nu dadea nimeni multe parale pe etnie pe vremea aia, puterea politica si religia contau. Popoarele erau un talmes-balmes etnic. Bulgarii erau un neam asiatic migrator care a cucerit o populatie slava si apoi s-a asimilat, lasandu-i numele. La fel cum au facut Rusii scandinavi cu primele cnezate kievene. In zona noastra, multi cumani si pecenegi s-au asilimat peste tot. O harta maghiara pentru sec XII cu cele doua Cumanii: cea mica in pannonia si cea mare in muntenia (Kis / Nagy Kun). Dealtfel uzualul nume unguresc de famile Kun inseamna cuman, echivalentul lui Coman la noi. Obsesia puritatii etnice e doar din sex XIX incoace

La 1217 exista o episcopie cumană în Civitas Milcoviae (între Odobești și Focșani).Maghiarii au avut chiar un rege cuman,Ladislau al IV Cumanul.

nu neaparat, sunt doua interpretari pentru Ladislau: ca era cuman; sau ca a fost foarte favorabil cumanilor, pe care i-a incurajat sa se aseze in regatul sau. Episcopia e existat, dar putin, tot ce tinea de Ungaria si catolicism in regiune a suferit un mare recul dupa invazia tatara

Cele mai frumoase poze cu Veliko Tarnovo pe care le-am vazut…. am tot amanat sa il vizitam.. dar dupa pozele astea chiar devine un must! Ce se vede din soseaua spre greci e ca si in cazul Ruselui usor dezolant..

Nu stiu cata legatura s-a facut in Ro in legatura cu traditia istorica a „descalecarii” din Sud, dar in cronica cantacuzineasca se spune clar ca „descalacatorii” au venit din sud, au oprit la Severin, Strehaia, Craiova si apoi Fagaras. Domnia a venit din Fagaras. „Insă dintâi izvodindu-se de rumânii carii s-au despărțit de la romani și au pribegit spre miiazănoapte. Deci trecând apa Dunării, au descălecat la Turnul Severinului; alții în Țara Ungurească, pre apa Oltului, și pre apa Morășului, și pre apa Tisei ajungând și până la Maramurăș.

Iar cei ce au descălecat la Turnul Severinului s-au tins pre supt poalele muntelui până în apa Oltului; alții s-au pogorât pre Dunăre în jos. Și așa umplându-se tot locul de ei, au venit până în marginea Necopoei.

Atunce s-au ales dintr-înșii boiarii carii au fost de neam mare. Și puseră banoveți un neam ce le zicea Basarabi, să le fie lor cap (adecă mari bani) și-i așăzară întâi să le fie scaunul la Turnul Severinului, al doilea scaun s-au pogorât la Strehaia, al treilea scaun s-au pogorât la Craiova. Și așa fiind, multă vréme au trecut tot ei oblăduind acea parte de loc.

Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Țara Ungurească un voievod ce l-au chiemat Radul Negrulvoievod, mare herțeg pre Almaș și pre Făgăraș, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade: rumâni, papistași, sași, de tot féliul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviții, început-au a face țară noao.

Întâi au făcut orașul ce-i zic Câmpul Lung. Acolo au făcut și o bisérică mare și frumoasă și înaltă. De acolo au dăscălecat la Argeș, și iar au făcut oraș mare și ș-au pus scaunul de domnie, făcând curți de piiatră, și case domnești și o bisérică mare și frumoasă.

Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul, unii s-au dat pre supt podgorie, ajungând până în apa Siretului și până la Brăilă; iar alții s-au tins în jos, preste tot locul, de au făcut orașă și sate până în marginea Dunării și până în Olt.” Deasemenea, Negru Voda poate fi asociata cu stapanitorul Valahiei Negre, care este Valahia de departe (comparat cu Valahia Alba, cea de aproape, de la sud de dunare)… Este semnificativa ca turcii au numit Tara Romaneasca Kara Iflak, Valahia Neagra, tot timpul… Deci, ideea unui tarat Bulgar care isi trimite trupele la nord, in zona „neagra” a vlahilor, urmand probabil turmele care se plimba peste tot, si la sud, si la nord de dunare, este mai mult ca fezabila…

Turcii au numit Valahia alba sau neagra, dar in general neagra, pentru ca asa aveau musulmanii punctele cardinale: nordul negru, sudul alb. O simple chestie tehnica. Insa in anumite perioade au numit Moldova Kara Iflak si atunci muntenia ramanea Valahia Alba. Documentele medievale nu-s consecvente. Exista si ipoteza unei confuzii: „kara” insemna intr-o vreme si teritoriu, tinut, deci ar fi pur si simplu „tara valahilor”. Mai tarziu vreun scrib otoman n-a inteles si a crezut ca e „negru”. Ce cronica e asta citata si in ce perioada a fost scrisa?

Misto asta cu ”Imperiul păstorilor” ..Ideea unei propagande bizantine nu e deloc exclusă. Însă conform cărtii lui A. Madgearu ”Asanestii” (ff completa si echilibrata) intre Balcani si Dunare chiar erau majoritari romanicii… Mai ales spre Vidin incolo…

Este posibil. E pacat ca de spaima sa nu confirme vreo teza maghiara cu retragerea aureliana, istoria romaneasca a pus oarecum la index discutiile despre masiva prezenta a proto-romanilor in sudul dunarii

Eu consider o certitudine că înainte de năvălirea slavilor, la Sud de Dunăre, teritoriu fost al Imperiului Roman, exista o populație de limbă romanică, o putem numi proto-română.
Dacă la Nord de Dunăre slavii au fost asimilați lingvistic de (proto)români, la Sud de Dunăre (proto)românii au fost asimilați lingvistic de slavi, cu excepția unor insulițe lingvistice din care provin macedo și megleno-românii.
În dialectul macedoromân se regăsesc cuvinte slave din dacoromână, dar nu și cuvinte de obîrșie ungurească, semn că continuitatea de teritoriu între daco- și macedoromâni a existat în vremea năvălirii slave, dar nu mai exista în vremea năvălirii ungurilor.
Ce motive am avea să punem la îndoială faptul că în teritoriul Bulgariei de azi, pe vremea cînd aparținea Imperiului Roman, se vorbea latinește?
În lipsa unei surse istorice despre vreun genocid ori plecare în masă a populației de limbă romanică din acea zonă, este foarte logic că acea populație romanică a continuat să existe. S-a asimilat treptat, de-a lungul veacurilor, procesul de asimilare nici azi nu e încheiat, dovadă existența macedo și meglenoromânilor (nu cunosc dovezi că macedo și meglenoromânii au emigrat în Balcani ulterior). Pe vremea Asăneștilor asimilarea era abia la început, proporția celor care vorbeau vlăhește fiind mai mare. Lipsa unei diferențe religioase între vlahi și slavi a ajutat asimilarea.

Harta e valabila numai pentru bulgari. La nord de Dunare erau deja voevodate romanești și cumanii. Despre familia Asan cronicile spun ca era valah. Naționaliștii bulgari l-au „vulgarizat” și-l considera bulgar.

Lasă un răspuns

*