Că veni vorba de Moldova şi limba română: în anii de când mă tot duc pe la Chişinău văd ce probleme are ţara – dar şi că există un domeniu în care sunt clar peste leşinaţii din România: muzica. O fi de vină imensa piaţă de showbiz rusească ce le impune un standard mai ridicat din plecare, nu ştiu. Dar sigur e ca moldovenii ne fac la asta cu o mână legată la spate, comercial.
De exemplu, habar n-aveam ca şuvoiul ăsta de hituri crâncene, insuportabile, pentru trepanaţi, ce se revarsă de luni de zile din radiouri în maşina mea aparţin toate unei trupe din Chişinău, Carla’s Dreams. Când îi aud schimb urgent canalul, însă după ce am citit chestii serioase despre ei mi-am scos pălăria în faţa energiei şi zvâc-ului de business ale băieţilor. Aflu că au şi o super-găselniţă de scenă: cântă cu glugă şi văpsiţi pe meclă în genul Anonymous.
Fraţioare, dacă din Franţa şi Balcani până în Asia centrală a ajuns toată manelimea indo-europeană să bălmăjească în română prin cluburi după versurile handicapate ale Carla’s, asta e în felul ei o realizare peste Academia Română. Inseamnă că băieţii din Chişinău au un cârlig la public şi emoţia universală la care elita culturală poate doar visa.
Aici, live pe TV1 Rusia, cântând cu mare aplomb în română E ceva, nu? E drept, niţel tras dinspre manea mai către rock metalic, că Moscova nu-i Caracal, totuşi.