Tudor Giurgiu are o interesanta disputa pe profilul lui de FB cu VIP policeman Marian Godina, pornind de la o amenda primita in Bucuresti pentru depasire de viteza noaptea, fara trafic, pe o artera larga. Intrebarea nu-i daca a gresit Tudor – legal, a gresit, ia amenda, nu contesta, punct.
Problema e inadecvarea clara a aplicarii resurselor Politiei Romane (oameni, timp, tehnica) la probleme reale din trafic, masurate obiectiv si transpuse in policy explicita. Aici Tudor are dreptate iar dl Godina greseste, oricat ar fi el de simpatic, pentru ca e crescut in aceeasi traditie a aprecierilor dupa ureche.
Cel putin jumatate din radare stau la ciupeala pe capete de localitati si alte locuri unde, demonstrabil cu harta accidentelor din ultimii ani, nu s-a intamplat nimic. Ceea ce e o mare irosire de resurse, care altfel ne plangem ca-s limitate. Si o aplicare a literei legii contra spiritului ei, un simptom al tuturor institutiilor de forta din state abuzive (ceea ce Romania nu mai e, dar ici colo au ramas reflexe).
Fiind subordonata unui minister militarist si fara vreo legatura cu administratia locala, Politia Rutiera nu reactioneaza la semnale locale si merge la minima rezistenta. „Harti negre” de puncte periculoase exista, iar strategia oficiala e sa se ocupe de ele, inclusiv prin preventie. Dar la o evaluare in teren pentru o primarie am constat ca in realitate in peste 50% din cazuri echipajele fac fix ce spuneam mai sus: colectare de amenzi in afara ‘punctelor negre” si dat de musca. Adica insubordonare fata de propria strategie.
De cate ori ati vazut politia oprind pentru control soferi cu comportament dubios sau agresiv? Pentru asta mai nou au lege iar in vest e una din cele mai bune metode de preventie. Adica nu mai actionezi orbeste ci „using your common sense”. Eu insumi am sesizat pe telefon de urgenta cateva cazuri, iar o data chiar am oprit langa un echipaj pe A2 sa reclam un nebun care dribla traficul pe dreapta cu 200km/h. Evident, nu s-a intamplat nimic, politistul mi-a zis ca nu-l da pe statie ca ar fi periculos pentru trafic sa fie oprit la viteza aia 
Desi viata lor nu-i usoara si lipsa de resurse e reala, problema Politiei Rutiere este: (1) la nivel superior, dincolo de racaneala si otozbir, nu-s in stare sa conceapa si sa aplice programe realiste si masurabile (policy), cred ca oamenii nici nu pricep diferenta intre un sef ierarhic cu epoleti si un manager accountable (2) iar la nivel micro, functioneaza in dorul lelii, dupa traditii si folclor profesional, fara vreo raspundere pentru rezultate (outcomes), fiind evaluati doar dupa inputuri si volumul fizic de munca.
Problema Politiei Rutiere: 50% ciupeala fara rost
