Problema cu Catedrala Mântuirii Neamului, dincolo de numele cam pe lângă dogma, chiar uşor legionaroid, pe care deci ar fi bine ca Patriarhia sa-l schimbe cât mai repede, nu-i că-i mare sau e din zid.
Ci ca e urâtă, de pe nicăieri, ratând şi tradiţia şi modernismul, ca omul sfertodoct nesigur pe gusturile lui, care o dă cumva la mijloc, ca să împace capra şi varza.
Tot timpul în aceşti ani de efort de PR şi fundraising s-a întrevăzut în ierarhie frustrarea că bulgarii şi sârbii au catedrale adevărate, care arată într-un fel, vin dintr-o tradiţie mare, deşi s-au eliberat de turci mai târziu decât noi. Si deşi ca număr de locuitori şi dimensiune a oraşului capitală sunt sub noi, că aşa socotesc episcopii, pragmatic, geopolitic.
Mandria de putere regională ne impune să săltăm peste ei, în înălţime şi volum, aşa că ne-am gândit să facem o struţocămilă, în aşa-zisa tradiţie moldovenească, adică un mare complex cu incintă fake-Vatican în mijlocul oraşului, dar pe un loc gol şi greu pietonalizabil. Că doar din Moldova vin patriarhii României, acolo îşi fac ei rodajul de manageri.
Tradiţia e mai curând ceauşistă: spaţii vaste, fără funcţiuni multiple, dominate de clădiri masive, care stau pustii mai tot timpul şi se umplu de mulţimi doar la mari manifestări oficiale.
Nu am acceptat designul balcanic, de care suntem profund legaţi, mult mai mult decât se recunoaşte în manualele noastre de istorie: teritoriul nostru a făcut parte din primele ţarate medievale bulgăreşti şi a fost influenţat de renaşterea culturală din timpul lui Simeon I, aproape-contemporan cu Carol cel Mare. Probabil că de atunci avem versiunea actuală a ortodoxiei, care a fost de limbă slavonă timp de o mie de ani in Valahia, până curând.
Dar nici n-am avut curajul să propunem ceva modern şi îndrăzneţ, dacă tot suntem o naţiune tânără şi sigură pe ea, precum conceptul avansat de ruşi pentru centrul cultural ortodox din Paris (e drept, un proiect controversat). Ne-a fost frică şi de tradiţia mare, şi de înnoire, să nu se smintească cumva norodul. Aşa că facem ce ştim mai bine şi înţelege şi el: o căsoaie cu nenumărate etaje, scară interioară şi mult spaţiu pentru grătar în jur, la care o să fim mereu restanţi cu plata la curent şi gaz.