La muzeul Holocaustului din Washington DC, în timp ce acasă se dezbătea candidatura sulfuroasă a lui Marian Munteanu, avansată de PNL. O coincidenţă. Avem aici în poze armata regală romană în luptă cu concetăţenii săi evrei în 1941: pogromul de la Iaşi şi trenul morţii, la momentul deschiderii uşilor şi revărsării cadavrelor.
Germanii erau cam nemulţumiţi de bulibăşeala din Holocaustului românesc:
„Românii acţionează împotriva evreilor fără niciun plan preconceput. Nimeni n-ar avea nimic de spus în privinţa execuţiilor foarte numeroase de evrei, dacă pregătirea lor tehnică, precum şi modalitatea de a le efectua n-ar fi insuficiente. Românii lasă persoanele executate acolo unde se prăbuşesc, fără a le îngropa. Einsatzkommando a îndemnat poliţia română să procedeze cu mai multă ordine din acest punct de vedere” Raport din iulie 1941 al unei unităţi SS staţionată pe teritoriul României.
Peste gârla, in Bulgaria, s-au adoptat aceleasi legi rasiale, politici de ghetou si munca fortata, dar protestele civice ale intelectualilor si interpelarile in parlament ale politicienilor liberali au oprit deportarile in lagare de exterminare solicitate de germani in Bulgaria istorica. Cetatenii in cap cu episcopul de Plovdiv s-au opus Holocaustului, numindu-i pe evrei frati de credinta. Ca atare, evreii bulgari, desi discriminati, au supravietuit cu totii razboiului (nu si in teritoriile ocupate, totusi).
Parca, parca e o diferenta, nu? Asa, ca sa mai discutam si noi chestii din istoria regiunii noastre care nu se prea predau in scoala.
Dupa 1943 si guvernul Antonescu a refuzat deportari in lagare de exterminare germane, dar asta s-a facut din calcul politic, nu ca ar fi murmurat vreun episcop roman.
La ieşire, ascensoarele muzeului: niţel spooky, nu? Presupun ca deliberat.
