Decolonizarea în Cipru a mers în aşa fel încât cea mai mişto plajă a locului nici nu e în Cipru, ci în baza militară britanică de la Akrotiri-Episkopi, teritoriu UK, dupa cum o dovedeşte şi GPS. Nu-i voie să pozezi dar am ignorat regula, ca nu suntem turişti germani, quand meme, suntem est-europeni, avem şi noi nişte standarde de ţinut.:)
Plajă mişto, adică salbatică şi interesantă, rezervaţie de ţestoase, nu panaramă cu şezlonguri, umbreluţe şi tămbălău; nu-s genul meu. Baza e de fapt un district care acopera câteva localităţi, cu cartiere de vile şi şcoală britanică, unde armata face supraveghere iar jurisdicţia poliţiei este comună, delegată poliţiei britanice. Ceea ce e ok, ăştia sunt oameni cu umor şi common sense, nu se stresează pentru fleacuri.
Bazele britanice de la Akrotiri şi Dhekelia sunt de fapt tot ce a oprit transformarea întregii insule într-o prăpădită provincie turcească la invazia din 1974; asta s-a întâmplat doar cu nordul ocupat.
Asta, după ce cretinii extremişti greco-ciprioţi, grupaţi în falanga terorista EOKA, susţinuţi de Atena şi conduşi de acest colonel de operetă Grivas, combinaţie de Louis de Funes şi Gabriel Oprea, s-au luptat cu britanicii pentru „independenţă” – adică au organizat atentate contra instituţiilor şi masacre contra populaţiei turce.
Independenţa Ciprului de Londra s-ar fi obţinut oricum paşnic, vezi cazul Malta, fără atâta circ anticolonialist şi omoruri organizate de exaltaţi. Iar când ţii morţiş să scuturi jugul statului de drept şi civilizaţiei britanice, ce ţinea de bine de rău echilibrul între comunităţi, iar în plus te afli acolo unde te afli pe hartă, trebuie să te gândeşti bine ce pui in loc.
Acum ţara are statui de patrioţi (aka terorişti) pe fiecare deal, cu „libertate / elefteria” gravat pe piedestal. Dar şi 40% din teritoriu ocupat, cartiere pustiite şi no-man’s land în Nicosia şi Famagusta, vechi capitale cruciate, refugiaţi de peste 40 de ani şi traume umane fără vreo perspectivă de rezolvare apropiată.
Nu-i loc mai bun decât Nicosia că să vezi exemplu de istorie selectivă şi naţionalistă, cum avem atâtea în Balcani. In sudul grec, Muzeul Luptei Naţionale (se înţelege, a grecilor) vorbeşte doar de perioada de până la independenţă, în 1960, adică lupta eroică cu odiosul ocupant britanic de care ziceam, fără să mai spună ce au făcut patrioţii, inclusiv dl Grivas, dupa aceea.
In nord, dincolo de linia de separare, Muzeul Luptei Naţionale (!) a turcilor, bineînţeles, elogiază cealaltă organizaţie armată ilegală, TNT, care se opunea EOKA, şi vorbeşte mai mult de masacrele comise contra civililor de extremiştii greci după independenţă şi de lovitura de stat din vara lui 1974, care a provocat invazia armatei turce şi ocupaţia care durează până azi.
E vreo morală în povestea asta?