După tot delirul politic de acasă, este un exerciţiu de sănătate mintală sa participi la o super-dezbatere cu persoane normale la cap, inteligente, rapide în gândire, fără limbă de lemn. Inclusiv moderatorul. Lideri globali, nu provinciali cu atitudini şi maniere infantile, care merg până în marginea anti-socialului.
Tema super-hot: criza globală a refugiaţilor.
La IMF Spring Meetings 2016, în aula Universităţii George Washington.
Ii vedeţi în poză: Christine Lagarde (directoarea FMI); Kristalina Georgieva (comisăreasa pe Buget a UE); Imad Fakhouri (ministrul cooperării, Iordania); ms Kang (vice la ONU); Ian Bremmer (Eurasia Group). Moderator Ali Velshi (Al Jazeera).
Rapid, doar câteva lucruri surprinzătoare, la care poate nu vă aşteptaţi:
- Cine se teme că dezbaterile la nivelul ăsta sunt sufocate de political correctness, se înşeală. Găsiţi pe internet clipul dezbaterii de 90 min, dar spicuiesc din ce a spus Bremmer: e adevărat că nu trebuie amestecate problema refugiaţilor şi terorismul; dar nu-i mai puţin adevărat că o proporţie mare de musulmani au tradiţii şi comportamente incompatibile cu obiectivele declarate de deschidere şi diversificare economică asumate chiar de statele lor, ca să nu mai vorbim de locurile unde emigrează. E vorba de participarea femeilor pe piaţa muncii şi în societate, dar nu numai. Aceste blocaje ideologice şi culturale trebuie discutate, nu vârâte sub preş. Iar leadership în dezbatere trebuie să-l aibă chiar musulmanii înşişi.
- S-a făcut mişto intens de Obama. Adică dacă a tot cutreierat lumea cu “yes, we can”, poate era bine să şi facă ceva din ce tot promite. Era vorba de angajamente globale, nu altceva. Dacă spui la Kiev “yes, we can”, e bine să ai şi un plan că să arăţi că poţi.
- Marea criză a refugiaţilor sirieni nu a început anul trecut cu Europa, ci acum 5 ani, lovind disproporţionat state mici precum Liban şi Iordania. Cum a arătat ministrul Fakhouri, Iordania are probabil 1.8 milioane de refugiaţi în ultimii cinci ani, adica unul la cinci cetăţebi, care o costă cam 20% din buget anual. Asta, într-o vreme când sub acordul cu FMI au făcut totuşi nişte reforme, reducând subvenţii păguboase la energie şi mărind impozitele. Ca să putem vizualiza impactul – echivalentul ar fi dacă UE ar fi invadată în 5 ani de 100 milioane de persoane refugiate.
- Marele paradox al ultimelor decenii este că deşi per total omenirea a devenit tot mai paşnică (documentabil cu cifre), refugiaţii se înmulţesc şi problema lor devine acută. Asta e din cauză că informarea şi mobilitatea globală au crescut iar astea nu sunt lucruri care pot fi dez-învăţate sau dez-inventate, indiferent ce crede unul sau altul. Lumea devine într-un fel mai post-Westfaliană, cu alţi actori concurând serios statele naţionale.
- Foarte bună în dezbatere bulgăroaica Kristalina Georgieva, vice-preşedinta Comisiei UE: rapidă, degajată, fluentă, cu cuvintele la ea, ca într-un talk-show, cu accente bine puse şi cu bancuri bine plasate. In engleză, vreau să zic, il face din vorbe pe Bremmer, ca în poză. Figură de lider. N-o văzusem până acum în persoană. Se înfioară pielea pe mine gândindu-mă că în locul ei ar fi fost comisăreasa româncă; aş fi intrat sub scaun. Ce diferenţă de nivel şi calibru. Jenant. Atât a putut guvernul Ponta, aşa ne facem de râs în lume, dar pe urmă ne supărăm când nu ne pun ăştia scaun la vreo masă.
- Şi pentru a-mi lărgi audienţa, observaţi că dna Lagarde a venit în rochie mai scurtă decât cele ale lui Carmen Johannis, cu genunchii (and more) la vedere, da? Nu s-a scandalizat nimeni, nici presa, nici ministrul iordanian.