La metrou in DC, daca te iei dupa ce scrie ai putea sa te crezi intr-o gara suburbana de prin Bavaria de sud. Sau ma rog, chiar Franconia. Iar Irish Memorial ne aminteste cum aratau valurile precedente de „latinos”, primite la vremea aia cu aceeasi suspiciune: tarani needucati si violenti, papisti, potential tradatori, etc. Se spunea ca e imposibil sa reconciliezi valorile catolice cu auto-guvernarea libera din SUA. Iar
Un articol din New Yorker curent reevalueaza Revolutia Americana, la fel ca muzeul cel provocator deschis luna trecuta in Philadelphia: dincolo de faptul ca a fost extrem de violenta, cu masacre ale civililor bagate sub pres, realitatea e ca a fost mai curand o afacere interna a Imperiului Britanic, un conflict intre doua curente politice (realisti si progresisti-populisti) care s-a manifestat si in India, si in parlamentul de la Londra, unde exista o tabara pro-americana. Peste ocean s-a intamplat sa degenereze in conflict armat generalizat iar populist-pogresistii au castigat. Daca ar fi castigat realistii, SUA ar fi evoluat ca Australia si Canada – si atunci, se intreaba autorul, a meritat?
Si inca o ramasita de Europa: Havre de Grace, la capatul de sus al Chesapeake Bay, orasel pitoresc care in 1789 a pierdut la doar un vot in Congres desemnarea drept capitala a SUA. Splendidul nume frantuzesc l-au dat localnicii in onoarea generalului La Fayette, care a spus ca locul ii aminteste de celalalt Le Havre (tot de Grace si acela).