Feminismul romanesc in dilema islamica

Era inevitabil momentul asta, in Occident se confrunta de mult cu disonanta: trebuie condamnata agresiunea stradala anti-musulmana si, in fond, anti-sociala asupra fetelor zilele trecute – dar si practica medievala a unor grupuri de a creste de mici femeile ca vacute obediente, depersonalizate comunitar si inexistente in viata publica. Or, am vazut multa agitatie pe tema (1) si tacere jenata pe tema (2).
In numele fetelor siriene agresate la Bucuresti au vorbit niste barbati trecuti, cu aer de sef de clan, plus un comunicat anonim de la „Surorile musulmane”, organizatie-oglinda a Fratiei Musulmane, adica mama tuturor organizatiilor islamiste, fondata de Hassan al-Banna in Egipt in 1928.

Putini hipsteri si bien-pensanti au curaj sa admita ca nu orice traditie culturala e in regula si trebuie tolerata. Pentru ca de o traditie rurala si patriarhala a unor nomazi vorbim aici, cu val si toate cele, nu de islam ca atare, care are multe forme si nuante. Nici generatia bunicii mele n-ar fi conceput sa iasa in sat fara broboada in cap, era mare rusine pentru o femeie sa mai umble in public cu capul descoperit dupa maritis. La fel in alte parti de Europa occidentala, mai intarziate la modernizare. Taranime medievala, si cu asta basta.

Invers, musulmanii nostri romani – balcanici in general – nu mai au azi asemenea elemente de control social asupra fetelor si nevestelor. Pentru ca la fel ca vecinii crestini, s-au modernizat si ei incet-incet. Insa credinta e la locul ei, tin si ei de aceleasi Coran si Hadith ca si arabii. Deci, strict teologic, schimbarea e posibila …

Va fi o lunga dezbatere, politica si sociala, pe tema (re)construirii unui islam in Europa care sa fie compatibil cu viata moderna, o achizitie ne-negociabila, daca e sa putem trai alaturi de acesti oameni. La ea trebuie sa ia parte si comunitatea musulmana si cea crestina.
Si poate, cine stie, intr-o buna zi, chiar si femeile, insh’allah.

1 comments

Lasă un răspuns

*