Persoanele sensibile, moldovenii şi ucrainienii să citească precaut: acest text vă poate afecta emoţional. Aseară pe pontonul-promenadă din Limassol (Cyprus) ruşii au dat party de 9 mai. Popor, mâncare, băutură, costume, muzici, lălăială sentimentaloidă tango-vals-romanţă, puradei blonzi, fotomodele, rubăşti gen violatorul din Konigsberg. Cu ceva recuzită aranjată, că rusul vilegiaturist nu vine la plajă cu drapelul sovietic în valiză, presupun.
Dar şi mulţi localnici şi-au pus prostioare din astea în cap&chept din simpatie cu ruşii şi fenomenul 9 Mai, data fetiş când URSS a renunţat la bulşitul internaţionalismului progresist şi s-a refondat prin anexarea şovinismului velicorus.
Vă întrebaţi cum am pătruns eu la chermeza iredentistă? Cu ajutorul curelei de ceas model Ghiorghievskaia lenta, arma secretă, se vede în ultima poză. In confuzia generală am fost luat drept fotograf de eveniment şi mi s-a dat şi mâncat moca, dar m-am fofilat. Nu din etică sau patriotism, ci pentru că trăznea a varză. Vorba aia, dacă n-aş fi negru şi aş vorbi vreo boabă de rusă, aş fi numa bun de spion la Moscova, nu?
Am luat după aia un souvlaki cinstit cu roşii de Kypros la baraca unui şaormar sirian, peste drum. Laolaltă cu o gaşcă de rumâni working class, evident căpşunari pe aici prin insulă, care se întrebau cine pana mea sunt ăştia costumaţii şi cu ce ocazie. Foarte încurajator, asta: Armata Roşie şi 9 Mai nu mai fac parte din universul mental al rumânului uvrier generaţia 2000, se uită la ele precum curca-n lemne.
Insă ciprioţii (greci) încă au febleţi cu Velicorusia şi conturile ei offshore. Mâine, despre relaţia bizară, nevrotică a ciprioţilor cu britanicii.