Bineinteles ca se exagereaza enorm despre mica imbranceala a unionistilor cu jandarmii, dar banuiesc ca asta era ideea: sa ai ce sa exagerezi. Cel mai banal protest sindical in Franta genereaza mai multe coate in plex decat am vazut ieri la Bucuresti. O data aparuta samanta de scandal, e in ADN-ul canalelor TV s-o umfle pana la cer (nu zic mass media, ca ea a raposat de ceva vreme).
Ce s-a intamplat de fapt sambata la Bucuresti? Unionistii au vrut sa rupa cordonul dupa ora 6pm ca sa mai faca o tura neautorizata pe Calea Victoriei, ca la toate hipsterelile din ultimii ani (la care am participat si eu, sa fie clar; NA). Doar ca acum nu i-au mai lasat. Cum unionistii au procedat exact dupa manualul de insurectie stradala Occupy, tradus si promovat de liderii Unitisalvam (si auto-proclamatii lor mentori de fotoliu), capitolul „Cum sa generam evenimente cu impact vizual”, sunt sigur ca noua emanatie politica a acestora din urma va lua cu fermitate apararea lui Simion&comp, le va plati amenzile, se va isteriza teatral de brutalitatea jandarmilor, etc. Impreuna cu neo-unionistii Sebi Ghita si Basescu, fireste. Deoarece nu pot sa cred ca asa tineri, frumosi, principiali si profesori de democratie pot umbla cu dubla masura, dupa interese politice inguste: pentru ai mei o regula, pentru prostime alta.
Pe fondul chestiunii, subscriu la analiza sceptic-unionista lui Cristi Pantazi (aici), cu observatia ca finalul nu reflecta bine dificultatea situatiei de azi a Moldovei: e usor sa zici ca vorbim de unire cand tara va fi in UE si standardul de viata se va fi apropiat de cel din Romania. Doar ca fara perspectiva UE si pe trendul actual, apropierea nu se va produce. Dimpotriva, trendul e de divergenta – si inca nici n-a castigat Dodon alegerile. Daca se intampla, n-are rost sa mai vorbim de vreo convergenta.
E aceeasi problema pe care am avut-o si noi: n-am intrat in UE cand am fost gata, ca atunci n-am mai fi intrat niciodata, ci am intrat tocmai ca sa ne traga astia de par in sus, dinauntrul familiei. Si functioneaza al naibii de bine, indiferent ce va spun indignatii sau descreieratii (sau Russia Today). Asta vor si unionistii moldoveni, cei decenti si cu capul pe umeri: unirea nu ca efect al reformei, ci tocmai ca instrument de reformare si curatare a unui stat intepenit.
Asta inseamna: hai sa facem unirea rapid? Din pacate aici Cristi are dreptate: nu se poate, din multe motive, cel mai puternic fiind ca nu o vrea majoritatea poporului din Moldova. Deci am o mare empatie pentru prietenii din Chisinau, unionisti din disperare, prinsi intre o realitate care se deterioreaza intr-o parte, si un vis frumos dar irealizabil in partea astalalta. Noi am avut o solutie usoara si practica la indemana, ei n-au. Sa speram macar la un rezultat decent in alegeri.
Pana atunci, sa mai spun ca unionismul, care si asa e departe de a fi majoritar in Moldova si poate fi usor instrumentalizat de anti-europeni, nu e deloc bine servit in formula de secta esoterica, gen MISA, cu guru autoritar in razboi cu omenirea si anturaj de groupies lesinati(e) de admiratie.