Nu vin pentru ca sunt saraci – ci tocmai pentru ca nu mai sunt asa saraci. Dar contributia lor in economiile gazda ramane indoielnica, dupa cum arata un comentator indeobste liberal care confirma ce scriam cu modestie aici, in Revista 22. Martin Wolf: „The OECD looked at the fiscal impact of cumulative waves of migration in the past 50 years in member countries, and concluded it was on average roughly zero”. Din articol in Financial Times.
Da, au telefoane mobile, mulţi sunt bine îmbrăcaţi, iar unii au chiar carduri de credit. Şi au plătit mii de dolari pentru marea traversare. Iar ăsta nu e un paradox: imigranţii care umplu acum ţărmurile şi gările Europei dau buzna nu fugind de sărăcie absolută sau război (doar unul din cinci e sirian, cum s-a spus, iar Siria e o mare excepţie într-o lume, relativ, mai paşnică). Ci vor, firesc, un progres personal mai rapid, după ce în ultimele decenii globalizarea comunicaţiilor şi creşterea prosperităţii în Asia şi Africa au redus sărăcia absolută (sub un dolar pe zi) la jumătate, dând tot mai multor oameni informaţie şi mijloace de a călători. S-a crezut că, dacă fostele state sărace progresează, vor fi mai puţini imigranţi; de fapt, cel puţin pentru o vreme, sunt tot mai mulţi…
Altfel, in chestiunea refugiatilor, asistam la supra-reactii in pendul, stanga-dreapta, la noi si in Europa. Stiti zicala, in democratie opinia publica e prin definitie panicarda, in autocratii, calma si emolienta. Deci nu va agitati mai mult decat e cazul, deoarece:
1. n-o sa moara nici UE, nici spatiul Schengen; ce se intampla acum e temporar si pe reguli existente
2. libera circulatie se refera la cetateni, nu laimigranti ilegali sau refugiati; controalele la vami reintroduse vor fi in realitate selective, pe baza de profiling de risc (nu incepeti sa racniti, e inevitabil)
3. atat panicatii cat si entuziastii pro-emigratie sunt pe alaturea cu drumul, se va gasi o cale de mijloc, dupa cum se vede din pozitia germana
4. actuala imigratie in Europa nu se poate compara nici cu situatiile istorice pe continent (refugiatii evrei, cei din tarile comuniste), nici cu situatia din SUA, deci nu e nici o lectie de copiat si aplicat acum; cine nu vede diferentele, esentiale, nu de grad, nu stie ce vorbeste
5. palavragii care cer solutii rapide „la sursa” si „leadership” de asemenea nu stiu ce vorbesc: cazul Libia arata ca interventia militara nu-i o solutie; iar cazul Siria, ca non-interventia nu-i o solutie; occidentul a incercat toate formulele posibile in lumea araba si nu pare una mai buna decat alta
6. refugiati musulmani vom accepta in Europa pentru ca trebuie (moral si uman); dar ei nu vor contribui neaparat net pozitiv la economia comuna, cum postuleaza entuziastii, dupa cum o arata clar datele din ultimii 40 de ani (ex in Germania)
7. cu cat statul bunastarii e mai puternic, deci piata muncii mai controlata, cu atat integrarea lor e mai dificila iar segregarea in ghetouri mai probabila (o arata realitatea istorica in statele UE)
Pe scurt, pozitia mea e una umanist-pesimista: este inevitabil sa-i primim iar fluxul nu se va opri curand, nu prea avem mijloace si argumente pentru „a-i opri la sursa”, cine spune altfel e cam demagog. Dar viitorul va fi unul de ghetouri si segregare, pentru ca asta vor decide popoarele europene auto-protective si imigrantii insisi