S-a nimerit să trec fix pe 5 august prin Krajina, adică acea regiune muntoasă a Croaţiei care între 1991 şi 1995 a fost (a) entitate separatistă a rebelilor sârbi (versiunea croată); (b) republică cu majoritate sârbă care şi-a exercitat dreptul la autodeterminare după dezmembrarea Iugoslaviei (versiune sârbă).
Krajina (“frontiera”), lipită de Bosnia, a fost dirijată subteran de regimul Milosevic şi a tăiat timp de patru ani Croaţia în două, drept în mijloc. Asta până când a fost spulberată în operaţiunea “Fulgerul” (Oluja) de armata croată în vara lui 1995. De atunci ziua de 5 august, a eliberării, e sărbătoare naţională, pe care după cum vedeţi cetăţenii croaţi o iau foarte în serios.
Traumele sunt mari şi vizibile azi, după 20 ani, de parcă războiul s-ar fi încheiat abia ieri, într-un mod greu de imaginat pentru români (sau alţi europeni). Vreo 200.000 de sârbi au trebuit să fugă în doar câteva zile în august 1995, lăsând în urmă casele şi tot ce aveau. Nu s-au mai putut întoarce niciodată şi au fost colonizaţi cum s-a putut prin diverse zone din Serbia şi Vojvodina.
La fel cum în cei patru ani de Krajină sârbească, croaţii fugiseră pe te miri unde, ca să revină apoi triumfători. Astăzi clivajul războiului (încheiat) şi tensiunii (mocnite) se vede clar în toate satele, inclusiv în parcul naţional Plitvice: gospodării croate înfloritoare şi patrioate, cu steagul arborat, alături de case şi ferme sârbeşti abandonate, cu ferestrele bătute în scânduri.
Şi peste tot, case-tip din cărămidă la roşu făcute cu ajutor de la stat pentru coloniştii croaţi atraşi în regiune, în scopul schimbării definitive a structurii etnice a teritoriului. De fapt, este uluitor cum a evoluat compoziţia etnică a acestei zone, în strictă dependenţă de soarta războiului, în doar câţiva ani. Şi în spate nu e greu să ghiceşti drama umană, de ambele părţi.
a. Din august până în decembrie 1991, 80.000 de croaţi au fost alungaţi din proclamata Republică Sârbă a Krajinei (iar unii ucişi). Procentul de sârbi a crescut de la 52% la 88% în jumătate de an.
b. După august 1995, la recucerire, procentul de sârbi a scăzut de la 88 la 20% în mai puţin de două luni.
Liderii politici şi militari ai sârbilor din Krajina, marionete ale regimului Milosevic, au primit detenţii de peste 10 ani de închisoare în procese la Haga; unul din ei s-a sinucis în celula după ce a făcut mărturisiri complete.
Grupul generalilor croaţi care au condus operaţiunea “Fulgerul” în 1995 (lotul Gotovina) a fost şi el judecat şi condamnat la Haga pentru crime de război. A fost achitat ulterior în apel.